7 definiții pentru hăbuci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăbuci vt [At: REV. CRIT. III, 156 / V: hab~ / Pzi: ~cesc / E: hăbuc] (Reg) 1 A rupe. 2 A sparge. 3 A culca la pământ. 4 A distruge.

HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.

HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.

HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A strica, a rupe, a distruge.

A HĂBUCÍ ~ésc tranz. pop. A face hăbuci; a rupe în bucăți. /<Din hăbuc

hăbucésc v. tr. (d. hăbuc). Mold. Munt. Olt. Sfîșiĭ, rup hăbuc: ghete hăbucite. Fărămițesc pin surpăturĭ: teren hăbucit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăbucí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucésc, imperf. 3 sg. hăbuceá; conj. prez. 3 să hăbuceáscă

hăbucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucésc, imperf. 3 sg. hăbuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbuceáscă

Intrare: hăbuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăbuci
  • hăbucire
  • hăbucit
  • hăbucitu‑
  • hăbucind
  • hăbucindu‑
singular plural
  • hăbucește
  • hăbuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăbucesc
(să)
  • hăbucesc
  • hăbuceam
  • hăbucii
  • hăbucisem
a II-a (tu)
  • hăbucești
(să)
  • hăbucești
  • hăbuceai
  • hăbuciși
  • hăbuciseși
a III-a (el, ea)
  • hăbucește
(să)
  • hăbucească
  • hăbucea
  • hăbuci
  • hăbucise
plural I (noi)
  • hăbucim
(să)
  • hăbucim
  • hăbuceam
  • hăbucirăm
  • hăbuciserăm
  • hăbucisem
a II-a (voi)
  • hăbuciți
(să)
  • hăbuciți
  • hăbuceați
  • hăbucirăți
  • hăbuciserăți
  • hăbuciseți
a III-a (ei, ele)
  • hăbucesc
(să)
  • hăbucească
  • hăbuceau
  • hăbuci
  • hăbuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăbuci

etimologie:

  • hăbuc
    surse: DEX '09 DEX '98