13 definiții pentru hârțoagă hârțog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȚOÁGĂ, hârțoage, s. f. (Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [Var.: hârțóg s. n.] – Din hârtie.

HÂRȚOÁGĂ, hârțoage, s. f. (Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [Var.: hârțóg s. n.] – Din hârtie.

hârțoa sf [At: ALECSANDRI, T. 256 / V: ~og sn / Pl: ~oage / E: hârtie + -oagă] (Prt) 1 Hârtie veche. 2 Hârtie fără valoare. 3 Document fără valoare. 4 Carte sau caiet vechi. 5 (îf ~og) Registru pentru însemnări.

HÂRȚOÁGĂ ~ge f. peior. Hârtie scrisă (document, act etc.), lipsită de valoare. Un teanc de ~ge. [G.-D. hârțoagei] /hârtie + suf. ~oagă

hârțoagă f. pl. hârtii, acte (ironic): am un teanc de hârțoage afumate AL.

HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.

HÂRȚÓG s. n. V. hârțoagă.

HÎRȚOÁGĂ, hîrțoage, s. f. (Mai ales la pl.; cu sens ironic sau depreciativ) Hîrtie scrisă, document sau act (de obicei vechi sau fără valoare). Halal! Eu vorbesc și tu-ți bagi nasu-n hîrțoage, arde-le-ar focul gheenei pe cine le-o mai născocit. C. PETRESCU, R. DR. 17. Uite colea cîte mă așteaptă! adăugă arătînd spre un teanc de hîrțoage. REBREANU, R. I 111. Am, ian așa, un teanc de hîrțoage afumate. ALECSANDRI, T. 256. – Variantă: hîrțóg (CAMILAR, N. II 420) s. n.

HÎRȚÓG s. n. v. hîrțoagă.

hîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (din hrisoave, *hîrsoave. *hîrsoage, apoĭ hîrțoage, după hodoroagă, mîrțoagă). Mold. Fam. Pl. Hîrtiĭ multe și vechĭ (acte, documente ș. a.): moșneagu scoase niște hîrțoage ca să arăte că el e stăpînu viiĭ. – În Munt. cu înț. de „mîrțoagă”. V. taftalog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRȚOÁGĂ s. terfelog.

Intrare: hârțoagă
hârțoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârțoa
  • hârțoaga
plural
  • hârțoage
  • hârțoagele
genitiv-dativ singular
  • hârțoage
  • hârțoagei
plural
  • hârțoage
  • hârțoagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârțog
  • hârțogul
  • hârțogu‑
plural
  • hârțoage
  • hârțoagele
genitiv-dativ singular
  • hârțog
  • hârțogului
plural
  • hârțoage
  • hârțoagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârțoagă hârțog

  • 1. depreciativ Hârtie scrisă, act (vechi sau fără valoare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: act document terfelog 3 exemple
    exemple
    • Halal! Eu vorbesc și tu-ți bagi nasu-n hîrțoage, arde-le-ar focul gheenei pe cine le-o mai născocit. C. PETRESCU, R. DR. 17.
      surse: DLRLC
    • Uite colea cîte mă așteaptă! adăugă arătînd spre un teanc de hîrțoage. REBREANU, R. I 111.
      surse: DLRLC
    • Am, ian așa, un teanc de hîrțoage afumate. ALECSANDRI, T. 256.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hârtie
    surse: DEX '98 DEX '09