12 definiții pentru hârșâit (zgomot) hârjiit hârșiit hârjâit hârșcâit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘÂÍT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiít, hârjâít, hârșcâít s. n.] – V. hârșâi.

HÂRȘÂÍT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiít, hârjâít, hârșcâít s. n.] – V. hârșâi.

hârșâit1 sn [At: CARAGIALE, M. 332 / V: ~rjâ~, ~rjii~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~uri / E: hârșâi] 1 Hârșâire (1). 2 Scrijelire. 3-4 Hârșâire (3-4). 5 Istovire. 6 Stâlcire. 7 Zgomot produs de frecarea sau scrijelirea a ceva.

HÂRJÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRJÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘCÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘCÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

HÎRȘÎÍT1 s. n. (Și în forma hîrșiit) Acțiunea de a hîrșîi; zgomotul produs prin frecarea unui obiect de altul. Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. – Variante: hîrșiít, hîrjiít (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRȘÂÍT s. hârșâială, hârșâire, hârșâitură, (prin Munt.) scârjâială, scârjâit, scârjâitură. (~ul pietrișului aleii sub picioare.)

HÎRȘÎIT s. hîrșîială, hîrșîire, hîrșîitură, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)

Intrare: hârșâit (zgomot)
hârșâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșâit
  • hârșâitul
  • hârșâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârșâit
  • hârșâitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjiit
  • hârjiitul
  • hârjiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârjiit
  • hârjiitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșiit
  • hârșiitul
  • hârșiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârșiit
  • hârșiitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitul
  • hârjâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitului
plural
vocativ singular
plural
hârșcâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșcâit
  • hârșcâitul
  • hârșcâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârșcâit
  • hârșcâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârșâit (zgomot) hârjiit hârșiit hârjâit hârșcâit

  • 1. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hârșâire hârșâitură attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180.
      surse: DLRLC
    • Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24.
      surse: DLRLC
    • Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hârșâi
    surse: DEX '98 DEX '09