GĂLBENEALĂ, (2) gălbenele, s. f. 1. (La sg.) Culoare galbenă a feței; paliditate. Sfruntarea... apoi gălbeneala turburării trecuseră pe rînd peste fața lui. DUMITRIU, V. L. 45. Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de gheață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sînt la față. EMINESCU, O. I 97. 2. (Mai ales la pl.) Vopsea galbenă extrasă din diverse plante. D-apoi vara în zilele de sărbătoare, cu fetele pe cîmpie, pe colnice și mai ales prin luncile și dumbrăvile cu mîndrețe, după cules răchițică de făcut gălbenele... cine umbla? CREANGĂ, A. 64.