GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori galbene (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze lungi, în formă de lance; crește prin mlaștini și bălți sau prin ape lin curgătoare (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu flori galbene și fructe reunite în spic (Ranunculus pedatus).

GĂLBENEA ~ele f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă și înaltă, având frunze crestate și flori galbene, care crește în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative și medicinale. /galben + suf. ~ea

gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele (cremă de ~)

gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele, art. gălbenelele

gălbenea (bot. ) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele

CALENDULA L., GĂLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale și vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm înălțime. Tulpină cu miros particular, fragilă, erectă, ramificată. Frunze alterne, oblonge pînă la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, roșii-portocalii) în capitule mari, terminale, în care florile discului, mascule, sînt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achenă lungă, țepoasă.

GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. v. păștiță.

GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. (Anemone ranunculoides; la pl.) găinușă, păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui.

GĂLBENELE s. pl. v. drețe, duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului.

gălbenele s. pl. v. DREȚE. DUMINECEA. FILIMICĂ. FLOARE-DE-LEAC, IARBĂ-DE-LINGOARE. PICIORUL-COCOȘULUI.

gălbeneá, gălbenele, (gălbinea), s.f. (bot.) Păpădie; lăptucă (Taraxocum officinale L.). – Din galben + suf. -ea (DEX, MDA).