opțiuni
  • info

6 definiții pentru gâlgâit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLGÂI, gâlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.

GÂLGÂI, gâlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.

GÎLGÎI, pers. 3 gîlgîie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide) A se scurge cu zgomot printr-o deschizătură. Apa... gîlgîia afară din ghizdul fîntînii, printre pietricele. CARAGIALE, P. 52. Cînd îl croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gîtului... sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind. CREANGĂ, P. 226. Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gîlgîind. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ A curge producînd zgomote caracteristice cînd se izbește de obstacole. V. clipoci. Zvîcnesc din scoarța udă muguri noi, în sus la munte gîlgîie izvoare. DEȘLIU, N. 84. Apa gîlgîia și clipocea pe lîngă ea. DUMITRIU, N. 289. Apele gîlgîiau în liniște și niște păsări cîntau prin arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. ◊ Fig. Gîlgîie plînsul în mine cu hohote nestăpînite. SAHIA, N. 121. Un bubuit de tun din bateriile romîne păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gîlgîia focul de pe toate movilele dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 260. ♦ Tranz. (Rar) A vărsa, a scoate. Vasele, gîlgîind pe coșuri nori negri de fum, își măreau viteza întrecîndu-se în goană ca să atingă mai repede limanul așteptat. BART, E. 117. 2. Tranz. (Regional) A bea cu înghițituri mari (producînd zgomot), a da de dușcă. Miai le gîlgîi pe amîndouă [sticlele] pînă la fund. PREDA, Î. 86. Băieții... gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă. MACEDONSKI, O. III 50. – Prez. ind. pers. 3 și: gîlgîiește (REBREANU, R. II 85, ODOBESCU, S. III 94).

A GÂLGÂI pers. 3 gâlgâie 1. intranz. (despre lichide) A curge producând un zgomot caracteristic; a face „gâl-gâl”; a bolborosi. 2. tranz. reg. (băuturi) A sorbi cu înghițituri mari și zgomotoase. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâlgâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. gâlgâi, 3 gâlgâie, imperf. 1 gâlgâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să gâlgâi, 3 să gâlgâie

gîlgîi (ind. prez. 3 sg. și pl. gîlgîie)

Intrare: gâlgâit (part.)
gâlgâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitul
  • gâlgâitu‑
  • gâlgâită
  • gâlgâita
plural
  • gâlgâiți
  • gâlgâiții
  • gâlgâite
  • gâlgâitele
genitiv-dativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitului
  • gâlgâite
  • gâlgâitei
plural
  • gâlgâiți
  • gâlgâiților
  • gâlgâite
  • gâlgâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâlgâi, gâlgâiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre lichide) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bolborosi
    • format_quote Apa... gîlgîia afară din ghizdul fîntînii, printre pietricele. CARAGIALE, P. 52. DLRLC
    • format_quote Cînd îl croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gîtului... sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
    • format_quote Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gîlgîind. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A curge provocând un zgomot ritmic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Zvîcnesc din scoarța udă muguri noi, în sus la munte gîlgîie izvoare. DEȘLIU, N. 84. DLRLC
      • format_quote Apa gîlgîia și clipocea pe lîngă ea. DUMITRIU, N. 289. DLRLC
      • format_quote Apele gîlgîiau în liniște și niște păsări cîntau prin arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. DLRLC
      • format_quote figurat Gîlgîie plînsul în mine cu hohote nestăpînite. SAHIA, N. 121. DLRLC
      • format_quote figurat Un bubuit de tun din bateriile romîne păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gîlgîia focul de pe toate movilele dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 260. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar Scoate, vărsa. DLRLC
      sinonime: scoate vărsa
      • format_quote Vasele, gîlgîind pe coșuri nori negri de fum, își măreau viteza întrecîndu-se în goană ca să atingă mai repede limanul așteptat. BART, E. 117. DLRLC
  • 2. tranzitiv regional A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Miai le gîlgîi pe amîndouă [sticlele] pînă la fund. PREDA, Î. 86. DLRLC
    • format_quote Băieții... gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
etimologie:
  • Gâl-g[âl] + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.