10 definiții pentru guriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.

GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.

GURÍȚĂ, gurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui gură. Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64. Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144. 2. Sărut, sărutare. Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39. Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GURÍȚĂ s. v. piscoaie, vrană.

GURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță

guriță f. 1. gură mică; 2. fam. sărutare; 3. piscoiul morii de vânt.

guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).

guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe

guriță s. v. PISCOAIE. VRANĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.

Intrare: guriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guriță
  • gurița
plural
  • gurițe
  • gurițele
genitiv-dativ singular
  • gurițe
  • guriței
plural
  • gurițe
  • gurițelor
vocativ singular
plural

guriță

  • 1. Diminutiv al lui gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151.
      surse: DLRLC
    • Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3.
      surse: DLRLC
    • Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135.
      surse: DLRLC
    • Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64.
      surse: DLRLC
    • Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sărut sărutare 2 exemple
      exemple
      • Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39.
        surse: DLRLC
      • Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Gură + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX