10 definiții pentru guriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.
GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GURÍȚĂ, gurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui gură. Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64. Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144. 2. Sărut, sărutare. Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39. Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guriță f. 1. gură mică; 2. fam. sărutare; 3. piscoiul morii de vânt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
GURÍȚĂ s. v. piscoaie, vrană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guriță s. v. PISCOAIE. VRANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
guriță
- 1. Diminutiv al lui gură.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exempleexemple
- Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151.surse: DLRLC
- Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3.surse: DLRLC
- Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135.surse: DLRLC
- Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64.surse: DLRLC
- Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144.surse: DLRLC
- 1.1. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune.exemple
- Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39.surse: DLRLC
- Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- Gură + sufix -iță.surse: DEX '09 DEX '98 NODEX