10 definiții pentru guriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.

GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.

GURÍȚĂ, gurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui gură. Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64. Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144. 2. Sărut, sărutare. Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39. Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.

GURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță

guriță f. 1. gură mică; 2. fam. sărutare; 3. piscoiul morii de vânt.

guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe

guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GURÍȚĂ s. v. piscoaie, vrană.

guriță s. v. PISCOAIE. VRANĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.

Intrare: guriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guriță
  • gurița
plural
  • gurițe
  • gurițele
genitiv-dativ singular
  • gurițe
  • guriței
plural
  • gurițe
  • gurițelor
vocativ singular
plural

guriță

  • 1. Diminutiv al lui gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151.
      surse: DLRLC
    • Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3.
      surse: DLRLC
    • Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135.
      surse: DLRLC
    • Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64.
      surse: DLRLC
    • Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sărut sărutare 2 exemple
      exemple
      • Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39.
        surse: DLRLC
      • Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Gură + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX