8 definiții pentru gură-cască (s.f.) cască-gură gură-căscată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASCĂ-GÚRĂ s. m. și f. v. gură-cască.

CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, adj. 1. (Despre oameni, ironic) Care stă cu gura deschisă, privind neatent; nătăfleț. Măi, dar căscat mai ești! ◊ (Mai ales în expr.) Gură-căscată = gură-cască. Văd niște guri-căscate uitîndu-se la mine și nu-mi pot da seama de ce vă mirați așa. CREANGĂ, P. 243. A rămîne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale. Vasile o privea [pe bătrînă] cu gura căscată. DUMITRIU, N. 253. Toți rămaseră cu gurile căscate și cu ochii după minge. BUJOR, S. 11. Rămăsesem încremenit cu ochii holbați, cu gura căscată, căci nu înțelegeam nimic. NEGRUZZI, S. 1 6. 2. (Despre ochi) Holbat, zgîit. Ușa se deschise și Geambașu ieși în prag. Era cu ochii căscați, cu gura deschisă. DUMITRIU, N. 64. 3. (Despre cavități) Care are o deschidere mare, larg deschis. Familia răposatului Drarea.. nu prevedea groapa ce sta căscată dinainte-i. ODOBESCU, 3. I 86. ◊ (În comparații) Ochii ei, un hău căscat. EMINESCU, N. 7.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gúră-cáscă (persoană) (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui gúră-cáscă; pl. gúră-cáscă

gúră-cáscă (epitet) s. m. și f.

gúră-căscátă (epitet; bot. ) s. f.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gură-cască s. m., s. f. persoană distrată / uitucă.

Intrare: gură-cască (s.f.)
gură-cască2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gură-cască
  • gură-cască
plural
  • gură-cască
  • gură-cască
genitiv-dativ singular
  • gură-cască
  • gură-cască
plural
  • gură-cască
  • gură-cască
vocativ singular
plural
gură-căscată2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gură-căsca
  • gură-căsca
plural
  • gură-căscate
  • gură-căscate
genitiv-dativ singular
  • gură-căscate
  • gură-căscate
plural
  • gură-căscate
  • gură-căscate
vocativ singular
plural
cască-gură2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cască-gu
  • cască-gu
plural
  • cască-gu
  • cască-gu
genitiv-dativ singular
  • cască-gu
  • cască-gu
plural
  • cască-gu
  • cască-gu
vocativ singular
plural

gură-cască cască-gură (2) gură-căscată (2)

  • 1. Persoană care pierde vremea în zadar, oprindu-se să se uite la tot ce întâlnește în cale; persoană care nu-i de ispravă, care e cu capul în nori și nu înțelege ce i se spune.
    surse: DEX '09 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Trecătorilor și gurilor-căscate de pe marginea trotuarelor le fac semne poruncitoare să se alăture. PAS, L. I 296.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei. CREANGĂ, O. A. 179.
      surse: DLRLC
    • (Cu valoare de plural) Nu țiu să-mi fie bronzul în piață, Să-ntrebe gură-cască cine-am fost. BENIUC, V. 87.
      surse: DLRLC
    • (Cu valoare de plural) La o răspîntie, unde se strînsese multă gură-cască, un pristav, cu chivără mare de hîrtie, striga. CARAGIALE, P. 24.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Mulțimea gură-cască privea în salon cu nasurile turtite pe geam. BART, E. 149.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Se necăjea foc pe el cînd îl vedea așa gură-cască. VLAHUȚĂ, O. A. 96.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Se duce în treaba lui spre casă, lăsînd pe Dănilă gură-cască tot pe loc. CREANGĂ, P. 42.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Văd niște guri-căscate uitîndu-se la mine și nu-mi pot da seama de ce vă mirați așa. CREANGĂ, P. 243.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lucru care prilejuiește pierdere de vreme.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să merg eu la expoziție la vîrsta mea... în loc să-mi caut de suflet, umblu cu voi după gură-cască, după pustietăți nemțești! SP. POPESCU, M. G. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Uneori cu valoare de plural) Persoană care are o condamnabilă atitudine de neglijență față de bunurile obștești și de cuceririle poporului, care este lipsită de vigilență față de uneltirile criminale ale dușmanului de clasă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Avem destui gură-cască ce nu simt, nu văd și nu aud nimic, în timp ce sub ochii și sub nasul lor dușmanii încearcă să lovească în munca noastră de construcție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Atitudine de gură-cască = comportarea celor care sunt lipsiți de vigilență față de uneltirile criminale ale dușmanului de clasă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Datoria patriotică și internaționalistă a membrilor de partid și a oamenilor muncii fără de partid este de a demasca și lichida atitudinea de gură-cască. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564.
        surse: DLRLC

etimologie: