CASCĂ-GURĂ, GURĂ-CASCĂ, ‼GURĂ-CĂSCATĂ sm. 1 Cel ce-și pierde vremea oprindu-se ca să se uite sau să asculte cu gura căscată la toate nimicurile; trîndav, pierde-vară: Noi sărmanii cască-gură Cîmpii, zău, am apucat ALECS.; moșneagul fiind un gură-cască CRG.; ori-care gură-căscată... se preocupă numai dacă orizonul politic este posomorît ALECS. ¶ 2 Cu gura căscată: eu stric, dacă a umblat gură-cască, și n’a mers și el la împărțeală? CAR..