11 definiții pentru guițat guicit guițit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUIȚÁT s. n. Faptul de a guița; sunet specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură. [Pr.: gu-i-] – V. guița.

guițat sn [At: DA ms / P: gu-i~ / V: (reg) guicit, ~țit / E: guița] Strigăt specific scos de porci Si: $guițare, guițătură.

GUIȚÁT s. n. Faptul de a guița; strigăt specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură. [Pr.: gu-i-] – V. guița.

GUIȚÁT s. n. Faptul de a guița; strigătul porcilor (mai ales al purceilor) cînd guiță. – Pronunțat: gu-i-.

GUIȚÁT n. 1) v. A GUIȚA. 2) Sunet caracteristic scos de porci. /v. a guița


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUIȚÁT s. grohăit, grohăitură, guițare, guițătură, (reg.) grohot. (~ul porcului.)

GUIȚAT s. grohăit, grohăitură, guițătură, (reg.) grohot. (~ porcului.)

Intrare: guițat
  • silabație: gu-i-țat info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guițat
  • guițatul
  • guițatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • guițat
  • guițatului
plural
vocativ singular
plural
guicit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guițit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guițat guicit guițit

etimologie:

  • vezi guița
    surse: DEX '09 DEX '98