18 definiții pentru gravitație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAVITAȚIE s. f. (Fiz.) Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

gravitație sf [At: MAIORESCU, CR. II, 114 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr gravitation, ger Gravitation, it gravitazione] 1 Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor Si: gravitate (1). 2 (Îs) Câmp de ~ Spațiu în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri Si: câmp de gravitate (2). 3 (Îs) Centru de ~ Punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație (1) exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp Si: centru de gravitate (4). 4 (Îas) Punctul care susține un corp în echilibru Si: centru de gravitate (5). 5 (Fig; îas) Loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva Si: centru de gravitate (6).

GRAVITAȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

GRAVITAȚIE s. f. Forță în virtutea căreia toate corpurile se atrag reciproc în raport direct cu produsul maselor lor și în raport invers cu pătratul distanței dintre ele. Legea gravitației universale.Cîmp de gravitație = spațiul în care un corp exercită forță de gravitație asupra altor corpuri cînd acestea se găsesc în acel spațiu. Centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație care se exercită asupra părților alcătuitoare ale unui corp; centru de greutate.

GRAVITAȚIE s.f. Forță care face ca toate corpurile să se atragă între ele. ◊ Cîmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri; centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravitațiune s.f. / cf. fr. gravitation].

GRAVITAȚIE s. f. forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora; atracția universală. ♦ câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio)

GRAVITAȚIE f. Fenomen prin care două corpuri se atrag reciproc cu o forță ce depinde de masa lor și de distanța dintre ele; atracție universală. Legea ~ei. ◊ Câmp de ~ spațiul din jurul unui corp, în care el își exercită atracția asupra altor corpuri; câmp gravitațional. /<fr. gravitation

GRAVITAȚIUNE s.f. v. gravitație.

gravitați(un)e f. Fiz. forță în virtutea căreia toate corpurile par a se atrage unele pe altele.

*gravitațiúne f. (d. a gravita). Acțiunea de a gravita, forță în virtutea căreĭa toate corpurile se atrag reciproc în raport direct cu volumu lor și invers cu pătratu distanțeĭ. Legea gravitațiuniĭ universale a fost formulată întîĭa oară de Newton. – Și -áție. V. atracțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gravitație (desp. -ți-e) s. f., art. gravitația (desp. -ți-a), g.-d. gravitații, art. gravitației

gravitație (-ți-e) s. f., art. gravitația (-ți-a), g.-d. gravitații, art. gravitației

gravitație s. f. (sil. -ți-e), art. gravitația (sil. -ți-a), g.-d. gravitații, art. gravitației

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRAVITAȚIE s. (FIZ.) atracție universală, (impr.) gravitate. (Legea ~.)

GRAVITAȚIE s. (FIZ.) atracție universală, (impr.) gravitate. (Legea ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAVITÁȚIE (< fr. {i}; {s} lat. gravitas „greutate”) s. f. Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependența de masă și poziția lor relativă; g. guvernează mișcările aștrilor, ale sateliților etc. și constituie cauza greutății corpurilor. Legea atracției universale sau legea g. a fost enunțată (1687) de I. Newton. Forța gravitațională exercitată între două corpuri este proporțională cu produsul maselor acestora și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele; atracție universală. V. și accelerație gravitațională.

Intrare: gravitație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gravitație
  • gravitația
plural
genitiv-dativ singular
  • gravitații
  • gravitației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gravitațiune
  • gravitațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • gravitațiuni
  • gravitațiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gravitațiesubstantiv feminin

  • 1. fizică Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4.). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: gravitate
    • format_quote Legea gravitației universale. DLRLC
    • 1.1. Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. figurat Centru de gravitație = loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.