28 de definiții pentru grăunte grăunț (2) grăunță (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grăunte [At: TETRAEV. (1574), 222 / V: grăunț, grăunță sf / P: gră-un~ / Pl: ~nțe, (reg) ~nță, ~nți, (înv) ~nțuri / E: refăcut din pll grăunță (< ml granuceum)] 1 sm Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor Si: boabă, bob1. 2 snp Grâne (mai ales ovăz, orz) care servesc de nutreț cailor. 3 sn (Pan) Fructul copt, în formă de bob, al altor plante. 4 (Pop; euf; îe) A (nu) avea ~nțe în cap A fi prost. 5 sm (Îla) Cât un ~ de muștar Foarte mic. 6 sm (Pan) Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. 7 sm (Pex) Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar, în urma solidiflcării sau a tratamentelor termice. 8 sn (Înv) Veche unitate de măsură a masei, egală cu 0,005 g. 9 sn (Pan) Obiect mic și neînsemnat. 10 sn (Muz; înv) Partea cea mai îngustă a instrumentelor de alamă. 11 (Pex) Cantitate foarte mică.

GRĂÚNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ◊ Expr. Cât un grăunte de muștar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnț s. n., grăúnță s. f.] – Refăcut din pl. grăunți (< lat. *granuceum).

GRĂÚNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ◊ Expr. Cât un grăunte de muștar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnț s. n., grăúnță s. f.] – Refăcut din pl. grăunți (< lat. *granuceum).

GRĂÚNTE, grăunți, s. m. (Rar la pl.) 1. Fructul, în formă de bob, al unor cereale (p. ext.) și al altor plante. Un grăunte de grîu. Un grăunte de mac.Din zori în zori și turci și noi Zvîrleam în aer plumbii Cum zvîrli grăunți de popușoi Ca să hrănești porumbii. ALECSANDRI, P. III 440. Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI, S. II 247. ◊ Expr. Cît un grăunte de muștar = mic de tot. 2. Bob, fir. Un grăunte de nisip.Grăunții de grindină îl plesneau vrăjmaș în obraz. C. PETRESCU, A. R. 52. ◊ Fig. Vărul tău... nu avea, cum ai zice astăzi, autoritatea morală să-și impună părerile, măcar că ele cuprindeau un grăunte de-nțelepciune. PAS, Z. I 253. Într-o dimineață, tocmai în rada portului, corabia fu surprinsă de un grăunte de furtună. BART, E. 273. 3. Element cristalin omogen al unui corp cristalin. – Variantă: grăúnț (DAN, U. 215) s. m.

GRĂÚNTE ~ți m. 1) Sămânță a unor plante, în special a cerealelor; bob. * Cât un ~ de muștar foarte mic. 2) și fig. Părticică din ceva. ~ de nisip. ~ de adevăr. /<lat. granuceum

grăunte m. și n. 1. bob mic (de grâu, orz, secară); 2. pl. (grăunți), grâu mărunt sau ovăz pentru nutrețul cailor; 3. pl. (grăunțe), tot felul de boabe pentru nutrețul păsărilor. [Lat. *GRANUCEUM (diminutiv din GRANUM), de unde grăunț; forma grăunte e dedusă din plural (cf. glonț și glonte).

grăúnte și (maĭ vechĭ) grăunț n., pl. numaĭ grăunțe (var. din grunț. Forma grăunte e după munte-munțĭ. Cu grîŭ n’are legătură). Bob, fir, gránul de cereale orĭ de alt-ceva: un grăunte de grîŭ, de popușoĭ, de orez, de muștar, de nisip. Pl. Est. Grăunțe de popușoĭ: a da grăunțe găinilor. Fig. Sacu cu grăunțe, traĭsta cu orz, locu de unde poțĭ trage vreun folos: toțĭ aspiraŭ la sacu cu grăunțe! A avea grăunțe în cap, a fi foarte prost. V. gărgăun.

grău sm, sn vz grăunte

GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

GRĂÚNȚ s. n. V. grăunte.

GRĂÚNȚĂ s. f. V. grăunte.

GRĂÚNȚĂ, grăunțe, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte (mai ales de porumb). Cri-cri-cri Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii înainte de crăciun, Că puteam și eu s-adun O grăunță cît de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică. TOPÎRCEANU, B. 54. Irina... ieșea pe poartă cu un căuș cu grăunțe de păpușoi la subțioară. BUJOR, S. 74. Ilinca a ieșit c-un căuș de grăunțe să dea de mîncare la păsări. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Buiestrașu-i bun... dacă-i dau grăunțe la ham și-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge. CARAGIALE, P. 31. Are să-mi dea... beșica s-o umplu cu grăunțe. CREANGĂ, A. 41.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grăúnte s. m., pl. grăúnți

grăúnte s. m., pl. grăúnți

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăúnțe s. f. pl. (sg. grăúnță)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂÚNTE s. 1. v. bob. 2. (CHIM.) grăunte cristalin = cristalit.

GRĂÚNTE s. v. mișină.

GRĂUNTE s. boabă, bob, sămînță, (reg.) boambă, boană. (Un ~ de grîu.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grắunț (grăúnțe), s. n.1. Bob. – 2. Sămînță, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic și sferic. – Var. grăunte, grăunță. Mr. grăunț, gărnuț. Lat. *granutium sau, după Densusianu, Rom., XXXIII, 279, Candrea-Dens., 765, Pascu, I, 95 și DAR, lat. *granuceum (Pușcariu 730 propunea forma lat. *granuculum, care ar fi dus la alt rezultat), cf. grîu. Fonetismul nu este clar. Cum rezultatul din lat. trebuia să fie în orice caz grănuț, ca în mr., trebuie presupus că s-a adăugat un infix nazal (cf. Pușcariu, Diminutiv., 148), *grănunț, cu disimilare ulterioară. Această explicație este valabilă și dacă plecăm de la grîu, în forma sa primitivă grănu (ca în mr.), cu suf. dim. -uț.Der. grăunțar, s. n. (regulator la piatra morii de grîu); grăunțos, adj. (granulos); grăunți, vb. (a granula; a face boabe); îngrăunța, vb. (a rotunji; a da nutreț animalelor), cuvînt rar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUM GRANO SALIS (lat.) cu un grăunte de sare – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, XXIII, 8. Mod de a sugera că cele spuse trebuie luate, într-o oarecare măsură, în glumă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

grăunță, grăunțe s. f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte în bucăți.

Intrare: grăunte
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăunte
  • grăuntele
plural
  • grăunți
  • grăunții
genitiv-dativ singular
  • grăunte
  • grăuntelui
plural
  • grăunți
  • grăunților
vocativ singular
plural
grăunță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăunță
  • grăunța
plural
  • grăunțe
  • grăunțele
genitiv-dativ singular
  • grăunțe
  • grăunței
plural
  • grăunțe
  • grăunțelor
vocativ singular
plural
grăunț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grău
  • grăunțul
  • grăunțu‑
plural
  • grăunțe
  • grăunțele
genitiv-dativ singular
  • grău
  • grăunțului
plural
  • grăunțe
  • grăunțelor
vocativ singular
plural
grăunț2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grău
  • grăunțul
  • grăunțu‑
plural
  • grăunți
  • grăunții
genitiv-dativ singular
  • grău
  • grăunțului
plural
  • grăunți
  • grăunților
vocativ singular
plural
grăunță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăunță
  • grăunța
plural
  • grăunțe
  • grăunțele
genitiv-dativ singular
  • grăunțe
  • grăunței
plural
  • grăunțe
  • grăunțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăunte grăunț (2) grăunță (2)

  • 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: boabă bob (sămânță) diminutive: grăuncior 3 exemple
    exemple
    • Un grăunte de grâu. Un grăunte de mac.
      surse: DLRLC
    • Din zori în zori și turci și noi Zvîrleam în aer plumbii Cum zvîrli grăunți de popușoi Ca să hrănești porumbii. ALECSANDRI, P. III 440.
      surse: DLRLC
    • Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI, S. II 247.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Fructul, în formă de bob, al unor cereale și, prin extensiune, al altor plante.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cât un grăunte de muștar = foarte mic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1.), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bob (sămânță) fir 5 exemple
    exemple
    • Grăunte de sare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Un grăunte de nisip.
      surse: DLRLC
    • Grăunții de grindină îl plesneau vrăjmaș în obraz. C. PETRESCU, A. R. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Vărul tău... nu avea, cum ai zice astăzi, autoritatea morală să-și impună părerile, măcar că ele cuprindeau un grăunte de-nțelepciune. PAS, Z. I 253.
      surse: DLRLC
    • Într-o dimineață, tocmai în rada portului, corabia fu surprinsă de un grăunte de furtună. BART, E. 273.
      surse: DLRLC
  • 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Refăcut din pluralul grăunți (din limba latină *granuceum).
    surse: DEX '09 DEX '98

grăunță grăunte grăunț (2)

  • 1. mai ales la plural Grăunte (mai ales de porumb).
    surse: DLRLC sinonime: grăunte 5 exemple
    exemple
    • Cri-cri-cri Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii înainte de crăciun, Că puteam și eu s-adun O grăunță cît de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică. TOPÎRCEANU, B. 54.
      surse: DLRLC
    • Irina... ieșea pe poartă cu un căuș cu grăunțe de păpușoi la subțioară. BUJOR, S. 74.
      surse: DLRLC
    • Ilinca a ieșit c-un căuș de grăunțe să dea de mîncare la păsări. VLAHUȚĂ, O. A. 350.
      surse: DLRLC
    • Buiestrașu-i bun... dacă-i dau grăunțe la ham și-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge. CARAGIALE, P. 31.
      surse: DLRLC
    • Are să-mi dea... beșica s-o umplu cu grăunțe. CREANGĂ, A. 41.
      surse: DLRLC

etimologie: