15 definiții pentru grăbi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grăbi [At: MOXA, 404/7 / Pzi: ~besc / E: vsl граƃити] 1 vi A face repede toate pregătirile necesare. 2-3 vti A-și iuți sau a face pe cineva să-și iuțească mișcările, mersul spre a ajunge cât mai repede undeva. 4-5 vti A acționa sau a face pe cineva să acționeze cât mai repede. 6 vt A face ca o treabă, un fenomen etc. să aibă loc sau să se realizeze foarte repede Si: a accelera, a iuți, a zori. 7 vr A acționa sau a face ceva în grabă și fără prea multă chibzuială Si: a se pripi. 8 vt (D. Soare; c. i. plantele, fructele) A face să se coacă repede.

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. 1. Refl. A face repede o acțiune; a-și iuți mișcările pentru a ajunge cît mai repede undeva sau pentru a isprăvi cît mai repede ceva; a da zor. Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75. Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ◊ Intranz. Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211. Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene. GOGA, P. 17. Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87. ◊ Tranz. fact. Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236. Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. 2. Tranz. A face să fie, să se întîmple sau să se săvîrșească mai curînd, mai repede; a urgenta, a accelera. Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1. Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. ◊ A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede. Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202. Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂBÍ vb. 1. a (se) iuți, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

A (se) grăbi ≠ a încetini

A grăbi ≠ a încetini, a tempera

A se grăbi ≠ a se mocăi, a zăbovi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grăbí (grăbésc, grăbít), vb.1. A face pe cineva să acționeze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acționa mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forța, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipsește la toți der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s. f. (iuțeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s. f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiță, s. f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s. m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbește; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s. f. (zor).

A GRĂBÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja

A SE GRĂBÍ mă ~ésc intranz. 1) A acționa în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-și iuți mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja

grăbì v. 1. a iuți: a grăbi pașii; 2. a zori: l’am grăbit să plece; 3. a avea grabă, a porni iute: cine se grăbește, curând ostenește PANN.

grăbésc v. tr. (vsl. grabiti, a răpi, grablia, furt, jaf; bg. grabĭy, răpesc; sîrb. grabiti, a răpi, a grebla; rus. grabitĭ; alb. grabis, răpesc; got. greipan, vgerm. grifan, ngerm. greifen, raffen, ol. grijpen, rapen, fr. gripper, a apuca, griffe, gheară, agrafe, sponcă, grappin, ancoră mică, raffler, a lua tot, harpe, gheară de cîne, harpon, cîrlig, griffon, 1. undiță duplă, 2. [d. lat. gryphus, vgr. grýps], vultur; it. graffio, cîrlig, grappa, scoabă, sp. grapa, scoabă, garfa, gheară; ngr. karfitsa, mrom. cîrfiță, bold, ac cu gămălie, toate din răd. imitativă gr, hr, raf, rap, de unde și lat. rápere, a răpi. V. și grabă, greblă, grif 2, gripsor, harpie, hreapcă). Ĭuțesc, zoresc, pripesc, accelerez: a grăbi pasu, mersu, treaba. Fac să lucreze maĭ răpede: a grăbi un cizmar. V. intr. Rar. Mă grăbesc să vin, să ajung: oameniĭ grăbeaŭ (sub-înț. mersu) spre sat. V. refl. Mă silesc, mă pripesc, mă zoresc la lucru: oameniĭ se grăbeaŭ să ajungă acasă.

grăbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grăbeáscă

GRĂBI vb. 1. a (se) iuți, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curînda, a (se) sîrgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) precipita, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a zori, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a iuți, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operații.) 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

Intrare: grăbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grăbi
  • grăbire
  • grăbit
  • grăbitu‑
  • grăbind
  • grăbindu‑
singular plural
  • grăbește
  • grăbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grăbesc
(să)
  • grăbesc
  • grăbeam
  • grăbii
  • grăbisem
a II-a (tu)
  • grăbești
(să)
  • grăbești
  • grăbeai
  • grăbiși
  • grăbiseși
a III-a (el, ea)
  • grăbește
(să)
  • grăbească
  • grăbea
  • grăbi
  • grăbise
plural I (noi)
  • grăbim
(să)
  • grăbim
  • grăbeam
  • grăbirăm
  • grăbiserăm
  • grăbisem
a II-a (voi)
  • grăbiți
(să)
  • grăbiți
  • grăbeați
  • grăbirăți
  • grăbiserăți
  • grăbiseți
a III-a (ei, ele)
  • grăbesc
(să)
  • grăbească
  • grăbeau
  • grăbi
  • grăbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăbi

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272.
      surse: DLRLC
    • Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494.
      surse: DLRLC
    • Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211.
      surse: DLRLC
    • Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene. GOGA, P. 17.
      surse: DLRLC
    • Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87.
      surse: DLRLC
    • Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236.
      surse: DLRLC
    • Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede.
      exemple
      • Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1.
        surse: DLRLC
      • Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202.
          surse: DLRLC
        • Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.
          surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pripi

etimologie: