9 definiții pentru gogoșar (persoană) gogoșer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

gogoșar1 sm [At: ALECSANDRI, T. 136 / Pl: ~i / E: gogoașă + -ar] 1 (Rar) Vânzător de gogoși. 2 (Fig) Mincinos.

GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, de formă aproximativ sferică și de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

GOGOȘÁR2, gogoșari, s. m. (Rar) Vînzător de gogoși. ♦ Fig. Mincinos, șarlatan. (Atestat în forma regională gogoșer) Dar... cu gogoșerii Cari umple lumea, zău! m-am calicit. ALECSANDRI, T. 136. – Variantă: (regional) gogoșér s. m.

gogoșar m. fig. cel ce spune la gogoși, șarlatan, mincinos: ești un gogoșar de frunte AL.

gogoșár m. Vînzător de gogoșĭ. Fig. Palavragiŭ, mare mincinos. Ardeĭ de forma domateĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: gogoșar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoșar
  • gogoșarul
  • gogoșaru‑
plural
  • gogoșari
  • gogoșarii
genitiv-dativ singular
  • gogoșar
  • gogoșarului
plural
  • gogoșari
  • gogoșarilor
vocativ singular
  • gogoșarule
  • gogoșare
plural
  • gogoșarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoșer
  • gogoșerul
  • gogoșeru‑
plural
  • gogoșeri
  • gogoșerii
genitiv-dativ singular
  • gogoșer
  • gogoșerului
plural
  • gogoșeri
  • gogoșerilor
vocativ singular
  • gogoșerule
  • gogoșere
plural
  • gogoșerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gogoșar (persoană) gogoșer

etimologie:

  • Gogoașă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09