10 definiții pentru gogleaz goglează


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gogleaz sn [At: PANN, E. 135/6 / V: sf / Pl: ~eze și (rar) ~ezi / E: ns cf goklesz] (Reg) 1 (Mpl) Resturi de paie nemâncate de vite. 2 (Lpl) Obiecte neînsemnate din curte sau din casă Cf bucluc (4). 3 (Pex) Orice fel de gunoi. 4 Pielița albă a porumbului curățat de foi. 5 Fructe necoapte. 6 (Lpl; înv; fig) Vorbe frumoase spuse cuiva. 7 (Dep; fig; îf goglează) Femeie neîngrijită.

GOGLÉZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglézi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLÉZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglézi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

GOGLÉZE s. f. pl. (Învechit) Complimente, vorbe frumoase. Îi zîmbește și îi spune cîte ceva gogleze. ISPIRESCU, L. 337.

goglează f. minciună mare, secătură: ea îi spuse alte gogleze ISP. [Cf. gog].

gogleáză f., pl. eze (răd. gog și sufixu -lează, -ează, care e o var. a luĭ -leață, -eață. V. gogleț, cocleț). Nord. Ogrinjĭ, resturĭ de mîncare la vite (rev. I. Crg. 4, 188). Fig. Sud. Mincĭună gogonată; complimente, lingușirĭ. – Pl. p. rimă -ezĭ la Pan. – În Trans. gogleaz (col.), gunoĭ rămas de la o treabă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze

gogleáză s. f., pl. (sil. -gle-) gogléze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gogleáză, gogléze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase.

Intrare: gogleaz
  • silabație: go-gleaz info
substantiv neutru (N4)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogleaz
  • gogleazul
  • gogleazu‑
plural
  • gogleze
  • goglezele
genitiv-dativ singular
  • gogleaz
  • gogleazului
plural
  • gogleze
  • goglezelor
vocativ singular
plural
goglează2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goglează
  • gogleaza
plural
  • goglezi
  • goglezile
genitiv-dativ singular
  • goglezi
  • goglezii
plural
  • goglezi
  • goglezilor
vocativ singular
plural
goglează1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goglea
  • gogleaza
plural
  • gogleze
  • goglezele
genitiv-dativ singular
  • gogleze
  • goglezei
plural
  • gogleze
  • goglezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gogleaz goglează

etimologie: