13 definiții pentru gleznă

GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna.

GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna.

GLÉZNĂ, glezne, s. f. Partea piciorului formată de oasele ieșite în afară ale încheieturii de jos; încheietura de jos a piciorului; p. ext. partea mai subțire a piciorului deasupra încheieturii de jos. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. Se-nalță proptindu-se-n coate Și-a calului glezn-o cuprinde. COȘBUC, P. II 31. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl izbi de pămînt și-l băgă în țărînă pînă-n glezne. EMINESCU, N. 10.

gléznă s. f., g.-d. art. gléznei; pl. glézne

gléznă s. f., g.-d. art. gléznei; pl. glézne

GLÉZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului.

gléznă (glézne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59).

GLÉZNĂ ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. 2) Proeminență osoasă formată în această parte a piciorului. 3) Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Porțiune a membrului cuprinsă între fluier și chișiță. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna

gleznă f. articulațiune proeminentă la partea de jos a piciorului, aproape de talpă. [Slav. GLEZĬNĬ].

gléznă f., pl. e (vsl. glezĭnŭ, apoĭ glezno, bg. glezna, a. î.; rus. glëzna). Osu care ĭese în relief în partea de jos a picĭoruluĭ deasupra călcîĭuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GLÉZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciórului.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheierura mâinii

ciocu’ mic și jocul de glezne expr. (mil.) executați ordinul fără comentarii!

Intrare: gleznă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gleznă glezna
plural glezne gleznele
genitiv-dativ singular glezne gleznei
plural glezne gleznelor
vocativ singular
plural

gleznă

  • 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: oul piciorului 3 exemple
    exemple
    • Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59.
      surse: DLRLC
    • Se-nalță proptindu-se-n coate Și-a calului glezn-o cuprinde. COȘBUC, P. II 31.
      surse: DLRLC
    • Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl izbi de pămînt și-l băgă în țărînă pînă-n glezne. EMINESCU, N. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Proeminență osoasă formată în această regiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: