gireadă sf [At: I. IONESCU, M. 527 / V: girad sn, gira~, și~ / Pl: ~ezi / E: nct] 1 (Mol; Trs) Șiră (de paie, de grâu etc.). 2 (Îrg) Grămadă de legume.

GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Mold., Transilv.) Șiră (de grîu, paie etc.). V. claie. Mai fusese descărcat și alt stuf adus în aceeași zi, lîngă gireada de mai înainte începută. SADOVEANU, P. M. 73. În locul grîului de pe cîmp, vede acum o gireadă mare și două mai mici, așezate pe culmea dealului. CREANGĂ, P.158.

GIREÁDĂ ~ézi f. reg. Grămadă înaltă (de paie, de fân, de coceni etc.) în formă de prismă; scârtă; șiră. /Orig. nec.

gireadă f. Mold. șiră din mai multe clăi: vântul fură o scânteie și ’n girezi el o aruncă AL. [Origină necunoscută].

gireádă f., pl. ezĭ (d. cireadă?). Șiră de snopĭ, de fîn, de paĭe.

girad sn vz gireadă

giradă sf vz gireadă

gireádă (șiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

gireádă s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

gireadă, -rezi.

GIREÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi, șiră.

gireadă s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI. ȘIRĂ.