GIMNASTICĂ s. f. Tehnica și practica exercițiilor fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. Exerciții de gimnastică. Aparate de gimnastică. ◊ Gimnastică suedeză v. suedez. Gimnastică ritmică v. ritmic. Gimnastică medicală v. medical. ◊ Fig. Gimnastica minții = totalitatea exercițiilor (de voință, memorie, analiză logică) care contribuie la întărirea și mlădierea facultăților intelectuale. Analiza sintactică este o excelentă gimnastică a minții. ◊ (Glumeț) De dorit este ca fiecare mișcare s-o execuți însoțită de sunetele țiuitoarei... Cred că nu-ți cerem nimic extraordinar. O muncă foarte ușoară. Simplă gimnastică. SAHIA, N. 102.

GIMNASTICĂ s.f. Totalitatea exercițiilor fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă și la întărirea corpului omenesc; arta de a executa aceste exerciții. ♦ (Fig.) Gimnastica minții = totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale. [Gen. -cii. / cf. fr. gymnastique, germ. Gymnastik < gr. gymnastike – arta de a face exerciții fizice].

GIMNASTICĂ f. 1) Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la fortificarea corpului omenesc. 2) Gen de sport care cuprinde un astfel de ansamblu de exerciții. * ~ sportivă gimnastică la aparate. ~ artistică gimnastică cu diferite obiecte (cercuri, mingi etc.). ~ medicală gimnastică specială pentru corectarea unor deficiențe fizice. [G.-D. gimnasticii] /<fr. gymnastique, germ. Gymnastik

gimnastică f. arta de a deprinde corpul spre a-i da tărie și mlădiere.

gimnastic, ~ă [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 193 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gymnastique, ngr γιμναςτικός] 1 a De gimnastică. 2 a Referitor la gimnastică. 3 (Îs) Pas ~ Mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. 4 sf Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 5 sf (Fig; îs) ~ca minții Totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale.

GIMNASTIC, -Ă I adj. referitor la gimnastică. II. s. f. ansamblu de exerciții fizice variate care contribuie la dezvoltarea armonioasă și la întărirea corpului omenesc. ♦ (fig.) ă minții = totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale. (< fr. gymnastique, lat. gymnasticus, /II/ gr. gymnastike)

*gimnástic, -ă adj. (vgr. gymnastikós). Relativ la exercițiile corpuluĭ: exercițiĭ gimnastice. Pas gimnastic, pas de fugă cadențată, fugă. S. f. Arta, acțiunea de a-țĭ exercita corpu, mușchiĭ. S. m. și f. Care știe bine gimnastica: acest om e un bun gimnastic. V. palestră.

gimnastică s. f., g.-d. art. gimnasticii

gimnastică s. f., g.-d. art. gimnasticii

gimnastică s. f., g.-d. art. gimnasticii

gimnastică, -ci.

gimnastic adj. m., pl. gimnastici; f. gimnastică, pl. gimnastice

GIMNÁSTIC, -Ă (< fr., gr.) s. f., adj. 1. S. f. Sistem compus dintr-un număr nemilitat de exerciții fizice, prin care se urmărește dezvoltarea armonioasă a corpului. ◊ G. sportivă = ramură sportivă care cuprinde exerciții impuse și liber alese la aparate (sărituri, paralele, bârnă și sol pentru femei; săritură, cal cu mânere, bară fixă, paralele inegale, inele și sol pentru bărbați), ◊ G. acrobatică = ramură sportivă care cuprinde exerciții de acrobatică. ◊ G. artistică = ramură sportivă pentru femei care cuprinde exerciții artistice cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe, mingi, măciuci) și cu acompaniament muzical. G. ajutătoare = complex de exerciții necesare obținerii unor deprinderi care ușurează practicarea unui sport. ◊ G. medicală = complex de exerciții necesare la corectarea unor deficiențe fizice sau funcționale. ◊ Pas de g. = mers cadențat care se execută după anumite reguli. 2. Adj. Care aparține gimnasticii, privitor la gimnastică.

gimnastică de dormitor expr. (glum.) act sexual consumat între doi parteneri; contact sexual.

GIMNASTICĂ s. cultură fizică, educație fizică.