23 de definiții pentru ghimber gimbir imber imbir imbiriu ghimbir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIMBÉR s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbír s. m.] – Din magh. gyömbér.

GHIMBÉR s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbír s. m.] – Din magh. gyömbér.

ghimber sm [At: PANȚU, PL.2 / V: ghimbir, gimbir, imber, imbir, imbiriu / Pl: ~i / E: mg gyömber[1]] Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom bogat în uleiuri aromatice (Zingiber officinale).

  1. Etimonul corect ortografiat este gyömbér. — Ladislau Strifler

GHIMBÉR m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

ghimber m. 1. plantă originară din India, a cării rădăcină are gustul piperului (Zingiber); 2. rădăcina acestei plante întrebuințată ca aromă. [Ung. GYÖMBÉR].

ghimbér și -ír m. ca plantă și n. ca substanță (sîrb. gjumbir, ung. gyömbér, rus. inbirĭ, pol. imbir, germ. ingber, ingwer, fr. gingembre, it. zénzero, zenzévero, zenzóvero, sp. pg. gengibre, ar. zingebil, turc. zinğefil, zenğefil, ngr. tzintzevron, vgr. ziggiberis, lat. zingiber, zinziber). O plantă erbacee originară din sudu Asiiĭ și cultivată azĭ în Mexic și maĭ ales în Jamaĭca (zingiber officinále saŭ amómum zingiber). Rădăcina eĭ e aromatică și e bună contra durerilor de dințĭ, contra dispepsiiĭ atonice și p. cataplazme revulsive. – Se zicea și imbír[1] (după rus. și pol.). V. zurumbat.

  1. După alte surse și îmbir. LauraGellner

GHIMBÍR s. m. v. ghimber.

GHIMBÍR s. m. v. ghimber.

țimbi[1] sfs vz ghimber

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

GHIMBÍR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtropicale, al cărei rizom uscat e folosit în medicină și ca condiment pentru prepararea siropurilor sau a dulcețurilor (Zingiber officinale). – Variantă: ghimbér s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIMBÉR s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghímber s. m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – Var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZINGIBER Boehm., GHIMBER, fam. Zinberaceae. Gen cu cca 85 specii în regiunile tropicale ale Asiei. Plante erbacee, perene, cu rizom aromatic. Flori (label des, trilobat) pedunculate, în inflorescențe terminale, bractee mari, dense, în a căror axilă se află florile. Frunze lanceolate sau eliptice, înguste.

Intrare: ghimber
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimber
  • ghimberul
  • ghimberu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ghimber
  • ghimberului
plural
vocativ singular
plural
gimbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imber
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imbiriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimbir
  • ghimbirul
  • ghimbiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ghimbir
  • ghimbirului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghimber Zingiber gimbir imber imbir imbiriu ghimbir

  • 1. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rădăcină-de-piper-alb

etimologie: