15 definiții pentru ghidă (persoană)

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu1 (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID1, ghizi, s. m. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul sau spre a-l conduce prin orașe străine, prin muzee etc. (dîndu-i și explicațiile necesare); călăuză. O femeie-ghid care s-a alăturat grupului nostru de la intrare, după ce ne-a făcut lungul istoric al Kremlinului... a început a ne conduce prin curtea largă. STANCU, U.R.S.S. 65. Am refuzat ghidul... deși poate uneori mi-ar fi fost de folos. SAHIA, U.R.S.S. 17.

ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde

ghid (persoană) s. m., pl. ghizi

ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

GHID, -Ă s.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].

GHID, -Ă I s. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)

ghid (ghízi), s. m. – Călăuză, cicerone. Fr. guide.Der. ghid, s. n. (carte cu informații); ghida, vb. (a călăuzi).

GHID1 ghizi m. Persoană care conduce un grup de turiști sau de vizitatori, dând explicațiile necesare; călăuză. /<fr. guide

ghid m. 1. călăuză; 2. n. titlul unor opere de informațiuni: ghid de călătorie (= fr. guide).

*ghid m. (fr. guide, d. guider, vfr. guier, a conduce [d. got. vitan, a observa] infl. de pv. guidar și it. guidare). Călăuză, conductor. S. n., pl. urĭ. Carte cu indicațiunĭ de călătorie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademécum, (înv.) práveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) ciceróne. (X este ~ într-un muzeu.)

ghid-interprét s.m. Ghid care asigură și traducerea explicațiilor ◊ „Concurs pentru selecționarea de ghizi-interpreți. I.B. 31 I 73 p. 3 (din ghid + interpret; cf. fr. guide-interprète; DMC 1973)

Intrare: ghidă (persoană)
ghidă (persoană) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghi ghida
plural ghide ghidele
genitiv-dativ singular ghide ghidei
plural ghide ghidelor
vocativ singular
plural