7 definiții pentru ghemuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghemuleț sn [At: CADE, nr. 734 / Pl: ~țe / E: ghem1 + -uleț] 1-2 (Șhp) Ghem1 (1) (mic) Si: ghemuș (1), ghemușor.

GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț.

GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț.

GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe

ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHEMULÉȚ s. ghemușor, (rar) ghemuț.

GHEMULEȚ s. ghemușor, (rar) ghemuț.

Intrare: ghemuleț
ghemuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghemuleț
  • ghemulețul
  • ghemulețu‑
plural
  • ghemulețe
  • ghemulețele
genitiv-dativ singular
  • ghemuleț
  • ghemulețului
plural
  • ghemulețe
  • ghemulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghemuleț

etimologie:

  • Ghem (1.) + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98