* GENUNCHIU, GENUCHIU sm. și (pl. -chi, -che) sn. 1 🫀 Încheietura osului coapsei cu fluierul piciorului (la om și la animale) (🖼 2339, 2340): a-i tremura genunchii; a îndoi, a pleca genunchii; a lua, a ținea pe genunchi; a ședea pe genunchii cuiva ¶ 2 În genunchi, cu genunchii la pămînt: a sta în genunchi; a se ruga în genunchi; a se pune, a cădea, a da în genunchi, a îngenuchia [lat. genuculum].

genunchiu n. Mold. V. genuchiu.

* GENUCHIU 👉 GENUNCHIU.

❍ GHENU(N)CHE = GENUNCHIU.

genuchiu m. încheietura piciorului unde se unește fluierul cu coapsa. [Mold. genunchiu = lat. GENUCULUM].

genunchiu.