GEMINAT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus.

geminat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fr géminé, lat geminatus] 1 (Liv) Îngemănat. 2 (Lin; îs) Consoană ~ă Consoană rezultată prin geminație (2).

GEMINAT, -Ă, geminați, -te, adj. (Livr.) îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus.

GEMINAT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. Frunze geminate. Coloane geminate. Bolți geminate. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană dublă care rezultă din dublarea unei consoane simple.

GEMINAT, -Ă adj. Care apare în perechi, în același loc; îngemănat, împerecheat. ◊ Consoană geminată = consoană dublă. [Cf. fr. géminé, lat. geminatus].

GEMINAT, -Ă adj. care apare în perechi, în același loc; îngemănat. ♦ consoană ~ă = consoană dublă. (< fr. géminé, lat. geminatus)

GEMINAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care formează o pereche; dispus în perechi; împerecheat. Frunze ~te. 2) și fig. Care este unit, formând un tot; îmbinat; împreunat. 3) lingv.: Consoană ~tă consoană pronunțată lung. /<fr. géminé, lat. geminatus

*geminát, -ă adj. (lat. geminatus). Îngemănat, duplu, păreche: coloane, frunze geminate.

geminat adj. m., pl. geminați; f. geminată, pl. geminate

geminat adj. m., pl. geminați; f. geminată, pl. geminate

geminat adj. m., pl. geminați; f. sg. geminată, pl. geminate

GEMINAT, -Ă adj. (cf. fr. géminé, lat. geminatus): în sintagma consoană geminată (v.).

GEMINAT adj. v. împerecheat, îngemănat.

geminat adj. v. ÎMPERECHEAT. ÎNGEMĂNAT.