11 definiții pentru geanabet
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
geanabet sm [At: CARAGIALE, M. 164 / V: gia~ / Pl: ~eți[1] / E: srb čenabet, tc ğenabet] (Mun; înv; fam) Imbecil.
- În original lipsește accentul — LauraGellner
GEANABET, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GEANABET, geanabeți, s. m. (Turcism) Om rău, afurisit. – Tc. cenabet „impur, mizerabil”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
geanabet m. Munt. om rău, afurisit. [Turc. DJENABET].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
geanabét m. (turc. ğenabet, om impur; sîrb. ğenabet). Munt. Fam. Ignorant, imbecil, gogoman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gianabet sm vz geanabet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
geanabet (rar) (desp. gea-) s. m., pl. geanabeți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
geanabet (rar) (gea-) s. m., pl. geanabeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
geanabet s. m. (sil. gea-), pl. geanabeți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
geanabet (geanabeți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
geanabet, geanabeți s. m. 1. polițist. 2. gardian.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: gea-na-bet
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
geanabet, geanabețisubstantiv masculin
- 1. Om rău, afurisit. DLRLC DLRM
- A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DLRLC
-
etimologie:
- cenabet „impur, mizerabil”. DLRM