Definiția cu ID-ul 498164:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
geanabet (geanabeți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet.