GEAMBAȘIE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie.

geambașie sf [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 10/21 / V: ~bășie, (înv) gimbășie / Pl: ~ii / E: geambaș + -ie] (Mun; Mol) 1 Intrigă. 2 Înșelătorie Cf pahlivănie. 3 Meserie de geambaș de cai.

GEAMBAȘIE, geambașii, s. f. (Rar) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie.

GEAMBAȘIE s. f. (Mold.) Șarlatanie. Nu va fi mai de folos deprinderia celui înțeleptu decît geambașiile celui întru răutate? NCCD. 328; cf. NCCD, 356; N. COSTIN. Variante: gembășie (NCCD, 356). Etimologie: geambaș + suf. -ie. Vezi și geambaș. Cf. a l n i c i e, a s I a m, c e l ă r n i c i e, celșag, celuitură, hămișag, hîtrie (2), m a r g h i o l i e, m e t e a h n ă, t ă l p i j i c, t ă l p i z i e.

geambășie sf vz geambașie

gimbășie sf vz geambașie

geambașie (înv.) s. f., art. geambașia, g.-d. art. geambașiei; pl. geambașii, art. geambașiile (desp. -și-i-)

geambașie (înv.) s. f., art. geambașia, g.-d. art. geambașiei; pl. geambașii, art. geambașiile

geambașie s. f. (sil. geam-), art. geambașia, g.-d. art. geambașiei; pl. geambașii, art. geambașiile

GEAMBAȘIE s. geambașlâc. (Negustoria de cai sau ~.)

GEAMBAȘIE s. geambașlîc. (Negustoria de cai sau ~.)