16 definiții pentru gealău gealou gelău jalău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gealău2 sn [At: DAMÉ, T. 115 / V: ~lou, gelău, ghelău, ghilău, ghileu, ghiulău, jalău / Pl: ~ăie, -ri / E: mg gyaló] Rindea (mare).

GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló.

GEALĂU, gealăie, s. n. Rindea (mare). – Din magh. gyaló.

GEALẮU, gealăie, s. n. (Mold.) Rindea; (în restul țării) rindea lungă, cu mîner de formă specială, folosită la geluirea pieselor mari de lemn. Auzeam bătaia bărzilor ori sunetele ascuțite ale gealăului, care se amestecau cu glumele lucrătorilor. SADOVEANU, O. V 489. Oftatul lui răsuna mai tare, însoțit de șuierul gealăului. CONTEMPORANUL, V 387.

GEALĂU ~ie n. Rindea (lungă) folosită pentru prelucrarea pieselor mari. /<ung. gyalo

gealău n. Mold. Tr. rândea. [Și ghilău = ung. GYALÙ].

gealắŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri

gealău s. n. (sil. gea-), art. gealăul; pl. gealăie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEALĂU s. (TEHN.) (reg.) buhai, (Mold.) robanc. (Rindeluiește cu ~l.)

GEALĂU s. (TEHN.) (reg.) buhai, (Mold.) robanc. (Rindeluiește cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gealắu (-uri), s. n. – Rindea. – Var. gelău, gileu, (Trans.) ghi(u)leu. Mag. gyaló (Cihac, II, 501; DAR; Gáldi, Dict., 132). – Der. gelui, vb. (a netezi cu gealăul); geluială, s. f. (netezire cu gealăul); geluitor, s. m. (rindea); geluitură, s. f. (talaj, strujitură).

Intrare: gealău
gealău1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: gea-lău
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăie
  • gealăiele
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăie
  • gealăielor
vocativ singular
plural
gealău2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: gea-lău
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăuri
  • gealăurile
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăuri
  • gealăurilor
vocativ singular
plural
gealou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gelău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gealău gealou gelău jalău

  • 1. Rindea (mare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buhai (instrument) rindea robanc 2 exemple
    exemple
    • Auzeam bătaia bărzilor ori sunetele ascuțite ale gealăului, care se amestecau cu glumele lucrătorilor. SADOVEANU, O. V 489.
      surse: DLRLC
    • Oftatul lui răsuna mai tare, însoțit de șuierul gealăului. CONTEMPORANUL, V 387.
      surse: DLRLC

etimologie: