8 definiții pentru geabea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
geabea sfs [At: CIAUȘANU, V. / V: gebea / Pl: (nob) ~ele / E: rrm čapé] (D. cai; reg; îe) A avea o ~ și a merge la ~ (A avea un) mers deosebit (în buiestru sau lin, potolit și legănat). corectat(ă)
gebea sfs vz geabea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GEBEA, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GEBEA, gebele, s. f. (Reg.) Mers special al calului, fără salturi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
gebeá f., pl. ele. Mold. Un mers încet și legănat al caluluĭ, numit și mers armenesc. V. gevrea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gebea (rar) s. f., art. gebeaua, g.-d. art. gebelei; pl. gebele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gebea (rar) s. f., art. gebeaua, g.-d. art. gebelei; pl. gebele, art. gebelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gebea s. f., art. gebeaua, g.-d. art. gebelei; pl. gebele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |