gazificare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 12/4 / V: ~zei~ / Pl: ~cări / E: gazifica] (Teh) 1 Transformare a unui combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2 (Îs) ~a cărbunilor Operație de ardere incompletă a cărbunilor în zăcământ, prin aprinderea lor intenționată și captarea ulterioară a gazelor combustibile rezultate. 3 Dispersare de lichid în masa unui gaz¹ (pentru a extrage țițeiul, prin erupție). 4 (Rar) Introducere a gazelor (mai ales a celui metan), drept combustibil, într-o întreprindere, o clădire etc.

GAZIFICARE, gazificări, s. f. Operația de a gazifica și rezultatul ei. ◊ Gazificarea cărbunilor = operație de ardere incompletă a cărbunilor în zăcămînt, prin aprinderea lor și captarea ulterioară a gazelor combustibile rezultate. (În forma gazeificare) «Visul lui» Mendeleev – de gazeificare a cărbunilor pe locul de zăcămînt – a devenit o realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 10/1. Gazificare subterană = transformarea directă în gaze a straturilor de cărbune sau a zăcămintelor de petrol, gazul obținut fiind folosit drept combustibil. – Variantă: gazeificare s. f.

GAZIFICARE s.f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var. gazeificare s.f. / < gazifica].

gazeificare sf vz gazificare

GAZEIFICARE s. f. v. gazificare.

GAZEIFICARE s.f. v. gazificare.

gazificare s. f., g.-d. art. gazificării; pl. gazificări

gazificare s. f., g.-d. art. gazificării; pl. gazificări

gazificare s. f., g.-d. art. gazificării; pl. gazificări

GAZIFICÁRE (GAZEIFICÁRE) (< gazifica sau dup fr. gazéification) s. f. 1. Acțiunea de a gazeifica. ◊ Gazificarea combustibililor = transformarea combustibililor solizi în combustibili gazoși, produsă prin oxidare parțială ci ajutorul oxigenului, aerului, vaporilor de apă sau al amestecurilor acestora în aparate speciale (gazogene). 2. Proces de dispersare a unui lichid în masa unui gaz, folosit în tehnologia extracției țițeiului prin erupție.