11 definiții pentru gazel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

gazel sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr ghazel] Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul.

GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie cu formă fixă alcătuită din distihuri, în care al doilea vers din fiecare distih are aceeași rimă cu versurile primului distih.

GAZÉL s.n. Poezie cu formă fixă formată din distihuri, în care fiecare al doilea vers al distihului se termină în aceeași rimă ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel].

GAZÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de proveniență orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeași rimă ca cea a primului distih. (< fr. ghazel)

GAZÉL ~uri n. Poezie lirică (orientală), cu conținut erotic sau filozofic, având formă fixă și constând din distihuri, în care strofa întâi are rimă împerecheată, iar, în strofele următoare, fiecare al doilea vers rimează cu versurile primei strofe. /<fr. ghazel

gazel n. specie de poezie arabă, de conținut mai ales erotic, constând din distihe în cari al doilea vers se termină totdeauna cu aceeaș rimă: un gazel de Eminescu.

*gazél n., pl. e și urĭ (cuv. ar.). Un fel de poezie arabica, maĭ ales amoroasă, compusă din distihurĭ în care al doilea vers se termină tot cu aceĭașĭ rimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GAZEL (< fr. ghazel < arab ghazal, poezie erotică) Specie a genului liric, poezie cu formă fixă. Alcătuit din distihuri, gazelul se caracterizează prin folosirea aceleiași rime din primul vers, în versul al doilea al celorlalte distihuri, după ce primele două versuri rimează între ele. Celelalte versuri ale distihurilor nu rimează. Fiecare distih poate fi socotit o maximă, prin adevărul moral cuprins în el. Cultivat îndeosebi în poezia orientală – persană (Hafiz) – în poezia noastră îl aflăm în creația lui G. Coșbuc (Gazel, Lupta vieții). Ex. Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop. Zilnic cîte-un pic adună Și-n curînd tu ai un snop. Mergi încet și las' s-alerge Alții, cît vor, în galop. Fii stejar, să crești în lături, Nu înalt și slab, un plop. Nu uita, trăind, de corbul Și de vulpea lui Esop. Dacă ești cinstit, n-ai teamă De dușman, de-ar fi ciclop. Fă cît poți, și las' să rîdă Cei ce sar viața-n hop. Iar de n-are scop viața, Fă să aibă clipa scop. (G. COȘBUC, Gazel) Un alt gazel mai puțin cunoscut este cel din Postumele lui M. Eminescu, alcătuit din douăzeci de distihuri și începînd cu rimele: copilă, milă; precum și motto-ul la poemul Călin – File din poveste.

Intrare: gazel
gazel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gazel
  • gazelul
  • gazelu‑
plural
  • gazeluri
  • gazelurile
genitiv-dativ singular
  • gazel
  • gazelului
plural
  • gazeluri
  • gazelurilor
vocativ singular
plural
gazel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gazel
  • gazelul
  • gazelu‑
plural
  • gazele
  • gazelele
genitiv-dativ singular
  • gazel
  • gazelului
plural
  • gazele
  • gazelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gazel

  • 1. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: