GAZEL (< fr. ghazel < arab ghazal, poezie erotică) Specie a genului liric, poezie cu formă fixă. Alcătuit din distihuri, gazelul se caracterizează prin folosirea aceleiași rime din primul vers, în versul al doilea al celorlalte distihuri, după ce primele două versuri rimează între ele. Celelalte versuri ale distihurilor nu rimează. Fiecare distih poate fi socotit o maximă, prin adevărul moral cuprins în el. Cultivat îndeosebi în poezia orientală – persană (Hafiz) – în poezia noastră îl aflăm în creația lui G. Coșbuc (Gazel, Lupta vieții). Ex. Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop. Zilnic cîte-un pic adună Și-n curînd tu ai un snop. Mergi încet și las' s-alerge Alții, cît vor, în galop. Fii stejar, să crești în lături, Nu înalt și slab, un plop. Nu uita, trăind, de corbul Și de vulpea lui Esop. Dacă ești cinstit, n-ai teamă De dușman, de-ar fi ciclop. Fă cît poți, și las' să rîdă Cei ce sar viața-n hop. Iar de n-are scop viața, Fă să aibă clipa scop. (G. COȘBUC, Gazel) Un alt gazel mai puțin cunoscut este cel din Postumele lui M. Eminescu, alcătuit din douăzeci de distihuri și începînd cu rimele: copilă, milă; precum și motto-ul la poemul Călin – File din poveste.