15 definiții pentru gambetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gambe sf [At: DN / Pl: ~te / E: Gambetta] Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte Si: melon.

GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din Gambetta (n. pr.).

GAMBÉTĂ, gambete, s. f. (Învechit) Pălărie bărbătească de fetru tare, cu calotă ovală și cu borurile ușor răsfrînte, care se purta mai ales la ținuta de ceremonii. Purta gambetă văru-meu Niculae Dimozel, dirigintele poștei. STANCU, D. 241.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GAMBÉTĂ s. melon. (Poartă pe cap o ~.)

GAMBÉTĂ s.f. Pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calota ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. [< Gambetta – om politic francez].

GAMBÉTĂ s. f. pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calotă ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. (cf. Gambetta)

GAMBÉTĂ ~e f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota rotundă, bombată, și cu boruri înguste, îndoite în sus; melon. /Din Gambetta n. pr.

gambétă s. f., pl. gambéte

GAMBE s. melon. (Poartă pe cap o ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gambetă, gambete s. f. (glum., înv.) cap.

a fi răcit la gambetă expr. (iron., înv.) a fi aiurit, a fi ușor dezaxat.

a răci la gambetă expr. a se zăpăci, a fi năuc.

Intrare: gambetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gambe
  • gambeta
plural
  • gambete
  • gambetele
genitiv-dativ singular
  • gambete
  • gambetei
plural
  • gambete
  • gambetelor
vocativ singular
plural

gambetă

  • 1. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: melon un exemplu
    exemple
    • Purta gambetă văru-meu Niculae Dimozel, dirigintele poștei. STANCU, D. 241.
      surse: DLRLC

etimologie: