GALOP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

galop sn [At: NEGRUZZI, S. I, 307 / Pl: ~uri / E: fr galop, it gallopo] 1 Cel mai rapid mod de alergare a calului. 2 Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu ritm sacadat. 3 Melodie după care se dansează galopul (2). 4 Mișcare rapidă, făcută de obicei de copii în joacă, care imită fuga calului. 5 (Med) Triplu zgomot al inimii, constituit din adăugarea unui zgomot patologic la cele două zgomote normale.

GALOP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, alcătuit dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

GALOP, galopuri, s. n. 1. (În legătură cu verbe de mișcare, mai ales în loc. adv. în galop) Mersul cel mai rapid, în salturi, al calului. O clipă cei șase cai avîntați în galop au rămas încordați. GALAN, Z. R. 8. Departe un galop de cal. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42. O, calul meu... Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112. Un călăreț trece-n galop. Ascult cum sună copitele calului pe drumul uscat. VLAHUȚĂ, O. A. 424. ◊ (Poetic) Adierea își ascute fremătările pe stînci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci, Pînă ce-n galop o pleacă de-a-ncălare pe talaze. MACEDONSKI, O. I 161. 2. (Învechit) Dans foarte repede și vioi cu mișcări în doi timpi. Ian așteptați și voi să vă învăț eu galopu. ALECSANDRI, T. I 217.

GALOP s.n. 1. Mers rapid al calului, în salturi mari. 2. Ritm anormal al bătăilor inimii în trei timpi. 3. Dans vioi cu mișcări repezi în doi timpi; melodia acestui dans. [< fr. galop, it. galoppo].

GALOP s. n. 1. mers rapid al calului, în salturi mari. 2. ritm anormal al bătăilor inimii, în trei timpi. 3. dans de societate cu ritm sacadat și mișcări foarte repezi; melodia corespunzătoare. (< fr. galop, it. galoppo)

GALOP ~uri n. 1) Mers (foarte) rapid al calului, în salturi. 2) Vechi dans francez de societate, executat într-un ritm sacadat și cu mișcări foarte iuți. 3) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. galop

galop n. 1. mersul calului în sărituri mici și regulate; 2. danț modern cu mișcări vioaie.

*galóp n., pl. urĭ (fr. galop, d. galoper, a galopa. Partea a doŭa, -loper, pare să vie d. got. hlaupan, germ. laufen, a fugi, a alerga). Fuga mare a caluluĭ, compusă din săriturĭ micĭ și regulare (.40¹ de metri pe minut la calu de cavalerie; 400 la galopul mărit). Un dans de salon, foarte vioi, azĭ demodat. La galop saŭ în galop, în fuga mare. V. trap.^[1]

galop s. n., pl. galopuri

galop s. n., pl. galopuri

galop s. n., pl. galopuri

galop (galopuri), s. n. – 1. Mersul cel mai rapid al calului. – 2. Dans rapid. Fr. galop. – Der. (din fr.) galopa, vb.; galopadă, s. f.; galopant, adj.

galop, dans rapid în măsură* de 2/4, ca și polca*, dar mai repede ca aceasta. Marea vogă a g. a fost între 1825 și 1875. Este alcătuit din 4, 8 sau 16 măsuri* și se bazează pe o anumită schemă. Urmează de obicei unui cadril*. A fost preluat în muzica de fanfară (6), în balet* și în operetă*. G. au compus E. Waldteufel, J. Strauss-fiul, J. Lanner, Fr. Listz, J. Raff, J. Offenbach.

GALOP s. (Bucov.) scopcă. (~ al calului.)

GALOP s. (Bucov.) scopcă. (~ al calului.)

Chassez le naturel, il revient au galop (fr. „Alungați naturalul, el se întoarce în goană”) – vezi: Naturam expelles furca… LIT.