GALOP, galopuri, s. n. 1. (În legătură cu verbe de mișcare, mai ales în loc. adv. în galop) Mersul cel mai rapid, în salturi, al calului. O clipă cei șase cai avîntați în galop au rămas încordați. GALAN, Z. R. 8. Departe un galop de cal. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42. O, calul meu... Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112. Un călăreț trece-n galop. Ascult cum sună copitele calului pe drumul uscat. VLAHUȚĂ, O. A. 424. ◊ (Poetic) Adierea își ascute fremătările pe stînci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci, Pînă ce-n galop o pleacă de-a-ncălare pe talaze. MACEDONSKI, O. I 161. 2. (Învechit) Dans foarte repede și vioi cu mișcări în doi timpi. Ian așteptați și voi să vă învăț eu galopu. ALECSANDRI, T. I 217.