16 definiții pentru gafă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ga sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 143 / Pl: ~fe / E: fr gaffe] 1 Gest, atitudine, vorbă care conține o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva Si: stângăcie. 2 (Pex) Eroare. 3 Cârlig metalic fixat în vârful unei prăjini, care ajută la acostarea unei ambarcațiuni sau la îndepărtarea acesteia de mal Si: crapan, gofie. 4 Cârligul de la capătul unui dispozitiv de ridicat, de care se prinde sarcina.

GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

GÁFĂ1, gafe, s. f. Gest, faptă, atitudine sau vorbă, nesocotită, neintenționată, care constituie o indelicatețe sau o jignire față de o persoană prezentă. Nu cunoștea înțelesul cuvîntului gafă, care presupune neapărat lipsa de intenție în a nemulțumi sau a jigni pe cineva. CAMIL PETRESCU, U. N. 32. Își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. REBREANU, R. I. 266.

GÁFĂ2, gafe, s. f. Piesă metalică fixată la o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÁFĂ s. poznă, prostie. (A comite o ~.)

GÁFĂ s.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cârlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate supăra sau jigni. [< fr. gaffe].

GÁFĂ1 s. f. 1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare. 2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații. (< fr. gaffe)

GÁFĂ2 s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe)

GÁFĂ1 ~e f. Dispozitiv alcătuit dintr-o prăjină, prevăzut cu un cârlig la unul din capete, ce servește la apucarea obiectelor de la distanță. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe

GÁFĂ2 ~e f. Acțiune sau vorbă nesocotită care poate ofensa pe cineva. A face o ~. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe

*gáfă f., pl. e (fr. gaffe). Acțiune neîndemănatică (de ex., a vorbi contra bețivilor neștiind că pintre ceĭ prezențĭ e și un bețiv). A face o gafă, a o scrînti.

gáfă (piesă metalică, gest, cuvânt) s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe

GA s. poznă, prostie. (A comite o ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.

Intrare: gafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ga
  • gafa
plural
  • gafe
  • gafele
genitiv-dativ singular
  • gafe
  • gafei
plural
  • gafe
  • gafelor
vocativ singular
plural

gafă

  • 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare.
    surse: DN
  • 3. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina.
    surse: DEX '09
  • 4. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: poznă prostie 2 exemple
    exemple
    • Nu cunoștea înțelesul cuvîntului gafă, care presupune neapărat lipsa de intenție în a nemulțumi sau a jigni pe cineva. CAMIL PETRESCU, U. N. 32.
      surse: DLRLC
    • Își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. REBREANU, R. I. 266.
      surse: DLRLC

etimologie: