8 definiții pentru gătit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂTÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) găti, gătire; (în special) preparare a mâncării. – V. găti.

GĂTÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) găti, gătire; (în special) preparare a mâncării. – V. găti.

gătit1 sn [At: ȘINCAI, HR. I, 144/25 / Pl: ~uri / E: găti] 1 (Rar) Pregătire fizică sau morală pentru întreprinderea unei acțiuni, a unei călătorii, a unei lupte, a unui eveniment important din viața cuiva etc. 2 Preparare a mâncării. 3 Împodobire. 4 (Înv; ccr) Găteală (6). 5 (Pop; rar) Terminare a proviziilor.

GĂTÍT1 s. n. Gătire, preparare, pregătire a mîncării.

minimașínă de gătít sint. s. Mașină de gătit de voiaj ◊ „Am solicitat un costum «trening», un termos, un șezlong, o trusă pentru alimente, o mini-mașină[1] de gătit cu spirt, o geantă de voiaj.” I.B. 8 VII 74 p. 1 (din mini- + mașină de gătit)

  1. Neconcordanță între forma din titlu (fără cratimă) și cea din exemplu (cu cratimă) — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂTÍT s. facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ul mâncării.)

GĂTIT s. facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mîncării.)

Intrare: gătit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gătit
  • gătitul
  • gătitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gătit
  • gătitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gătit (s.n.)

etimologie:

  • vezi găti
    surse: DEX '98 DEX '09