11 definiții pentru gălbui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gălbui, ~e a [At: EMINESCU, N. 51 / Pl: ~, ~e / E: galben + -ui] 1 Care bate într-un galben foarte șters, aproape de alb Si: (rar) gălbeniu, gălbenatic, (pop) gălbinicios (1), (pfm) gălbiu, (reg) gălburiu, (nob) gălbinicel, (fam) gălbior (1), galben (1) deschis, galben (1) pal. 2 (Pop; d. păr) Blond.

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu, gălbiu. – Galben + suf. -ui.

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu, gălbiu. – Galben + suf. -ui.

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care bate în galben, galben-deschis; gălbiu. La ferestrele noastre, perdelele gălbui sînt lăsate, CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Prin geamurile mici venea o lumină gălbuie și săracă. DUNĂREANU, CH. 34. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorîtă și gălbuie. EMINESCU, O. I 84. ◊ (Adverbial) Lampa-i lumina din perete, gălbui și slab. MIHALE, O. 226.

GĂLBÚI ~ie (~i) 1) Care bate în galben; cu nuanță galbenă; gălbior. 2) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă; gălbior; blond; bălai. /galben + suf. ~ui

gălbuiu a. care bate în galben. [Și gălbiu, contras din gălbeniu].

gălbíŭ, -íe (est) și gălbúĭ, -úĭe (vest) adj. Cam galben (vorbind de pene, stofe ș. a., nu de fața unuĭ bolnav).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gălbúi adj. m., f. gălbúie; pl. m. și f. gălbúi

gălbúi adj. m., f. gălbúie; pl. m. și f. gălbúi

gălbui, pl. gălbui, f. gălbuie, pl. gălbui


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂLBÚI adj. 1. chihlimbariu, (rar) sulfuriu, untdelemniu, (pop.) gălbior, gălbiu, năutiu, șofrăniu, (reg.) gălbenatic, gălbenicios, gălbeniu, gălburiu. (Reflexe ~.) 2. v. șarg. (Cal ~.)

GĂLBUI adj. 1. chihlimbariu, (rar) sulfuriu, untdelemniu, (pop.) găibior, gălbiu, năutiu, șofrăniu, (reg.) gălbenatic, gălbenicios, gălbeniu, gălburiu. (Reflexe ~.) 2. șarg. (Cal ~.)

Intrare: gălbui
gălbui adjectiv
adjectiv (A122)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălbui
  • gălbuiul
  • gălbuiu‑
  • gălbuie
  • gălbuia
plural
  • gălbui
  • gălbuii
  • gălbui
  • gălbuile
genitiv-dativ singular
  • gălbui
  • gălbuiului
  • gălbui
  • gălbuii
plural
  • gălbui
  • gălbuilor
  • gălbui
  • gălbuilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gălbui

  • 1. Care are o culoare apropiată de galben.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gălbenatic gălbeniu gălbiu 4 exemple
    exemple
    • La ferestrele noastre, perdelele gălbui sînt lăsate, CAMIL PETRESCU, U. N. 217.
      surse: DLRLC
    • Prin geamurile mici venea o lumină gălbuie și săracă. DUNĂREANU, CH. 34.
      surse: DLRLC
    • O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorîtă și gălbuie. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Lampa-i lumina din perete, gălbui și slab. MIHALE, O. 226.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Galben + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09