GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

gălămoz¹ sn vz golomoz¹

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomóz s. n.

GĂLĂMÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

GOLOMÓZ² s. n. v. gălămoz.

GOLOMÓZ² s. n. V. gălămoz.

GOLOMÓZ s. n. v. gălămoz.

golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.

!gălămoz¹ (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze

gălămoz²/golomoz² (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze/ golomoaze

gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze

golomoz² (obiect) v. gălămoz²

golomóz v. gălămoz

GOLOMÓZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.

golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.