GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomoz s. n.] – Et. nec.

gălămoz¹ sn vz golomoz¹

GĂLĂMOZ 👉 GOLOMOȚ.

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomoz s. n.] – Et. nec.

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomoz s. n.

GĂLĂMOZ ~oaze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

GOLOMOZ² s. n. v. gălămoz.

glomoz sn vz golomoz

golomăț¹ sn vz golomoz¹

golomoc¹ sn vz golomoz¹

golomos sn vz golomoz¹

golomoț¹ sn vz golomoz¹

golomoz¹ sn [At: LB / V: gălăm~, gomoloz, ~os, ~oț, ~oc, ~ăț, glo~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cocoloș (dintr-un material solid). 2 Grămadă de plante strânse și făcute ghem. 3 Moloz. 4 (Îf gălăm~) Pământ și lut cu paie, pentru lipitul pereților. 5 (Îf gălăm~) Mocirlă. 6 Grămadă de oameni care vorbesc toți odată. 7 Amestecătură. 8 (Fig) Batjocură. 9 (Îf glo~) Amestec. 10 (Îf ~oț) Harababură.

gomoloz sn vz golomoz

NODOROS, NODUROS I. adj. 1 Cu n o d u r i, plin de noduri: peștii se strecurau... și pluteau alături cu buștenii noduroși de stejar (ODOB.); toroipanul pe care și-l cioplise el dintr’un lemn nodoros de măslin sălbatic (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Necioplit, grosolan. II. NODUROASĂ sf. 🌿 = GOLOMOZ II.

GOLOMOZ² s. n. V. gălămoz.

GOLOMOZ s. n. v. gălămoz.

glomóz, V. gălămoz.

golomăț, -óț, -óz, V. gălămoz.

!gălămoz¹ (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze

gălămoz²/golomoz² (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze/ golomoaze

gălămoz/golomoz (obiect) s. n., pl. gălămoaze/golomoaze

golomoz² (obiect) v. gălămoz²

golomoz v. gălămoz

golomoz, -moaze.

GOLOMOZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.

golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.

gomoloz, gomoloaze, (golomos, golomoț, gălămoz), s.n. – 1. Resturi, pleavă, gunoi. 2. Ceva fără folos (Bârlea, 1924): „Și-a rămas ce-i golomos / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea, 1924, I: 102). 3. Tăciune de grâu (Memoria, 2001). 4. Cocoloș, bulz. – Et. nec. (DEX, MDA).

golomos, adj. (golomoz, golomoț, gălămoz) – 1. Ghem, cocoloș. 2. Netrebnic, fără niciun folos (Bârlea 1924): „Și-a rămas ce-i golomas / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea 1924 I: 102). – Et. nec. (MDA).

gomoloz, -oaze, s.n. – Tăciune de grâu (Memoria 2001). – Din gomoloz „cocoloș, bulz”, ref. la forma tăciunelui.