12 definiții pentru gârbiță (greabăn) garbiță

gârbiță1 sf [At: COSTINESCU / V: gar~, ~rghi~ / Pl: ~țe / E: srb grbica] (Pop) 1 (La animale) Greabăn. 2 (La oameni) Ceafă. 3 (Fig; rar) Trufie. 4 (Îe) A muia cuiva ~ța A înfrânge cuiva trufia, ifosele, încăpățânarea. 5 (Ban) Pielea care atârnă la gâtul boilor. 6 (Pop; îf ~rghi~) O parte a căruței. 7 (Bot; reg) Plantă erbacee acoperită cu solzi și flori mari, violete (Limodorum abortivum).

gârbiță2 sf vz gârliță

GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica.

GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.

gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe

GÂRBIȚĂ s. v. ceafă, greabăn, grumaz.

gârbiță f. 1. grebenul calului; 2. grumazul boului; 3. (ironic) spatele: îi dete după ceafă câțiva pumni de-i mută gârbița ISP. [Vechiu-rom. gârbă, spinare = slav. GRŬBŬ].

GÎRBÍȚĂ, gîrbițe, s. f. (Rar; la animale) Greabăn, (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gîrbița = a înfrînge (cuiva) trufia, a-i lua piuitul. Și-i dete după ceafă vro cîțiva pumni de ceia înghesuiții, de-i muie gîrbița. ISPIRESCU, la TDRG.

gî́rbiță f., pl. e (d. gîrb saŭ sîrb. grbica, gheb mic). Rar. Greabăn (la vite), ceafă, cerbice (la oamenî́). A muĭa gîrbița, a înfrînge îndărătnicia. O plantă din familia orchideelor, cu florĭ marĭ violete deschise (limodórum abortivum).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gârbiță s. f., g.-d. art. gârbiței; pl. gârbițe

gîrbiță s. v. CEAFĂ. GREABĂN. GRUMAZ.

Intrare: gârbiță (greabăn)
gârbiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârbiță
  • gârbița
plural
  • gârbițe
  • gârbițele
genitiv-dativ singular
  • gârbițe
  • gârbiței
plural
  • gârbițe
  • gârbițelor
vocativ singular
plural
garbiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gârbiță (greabăn) garbiță

  • 1. popular La animale:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: greabăn grumaz
  • 2. popular La oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceafă
    • 2.1. expresie A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și-i dete după ceafă vro cîțiva pumni de ceia înghesuiții, de-i muie gîrbița. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: