12 definiții pentru gârbaci gorbaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gârbaci sn [At: M. COSTIN, LET. I, 257/35 / V: câ~, cor~, gor~, scor~, zg~ / Pl: ~ace[1] / E: bg гърбач, tc kirbaç] 1 Bici din curele împletite, (cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou, servind ca instrument de tortură. 2 (Pex) Jordie. 3 Lovitură de gârbaci (1). corectată

  1. În original, accentuat greșit: ~ace LauraGellner

GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač.

GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač.

GÂRBÁCI ~e n. Bici împletit din curele sau din vine de bou. /<turc. kirbaç, bulg. gărbaț

gorbaci sn vz gârbaci[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: gârbaciu LauraGellner

GÎRBÁCI, gîrbace, s. n. Bici, făcut mai ales din curele (uneori cu vîrfurile plumbuite) sau din vînă de bou, servind odinioară ca instrument de tortură. Icneau sub poveri muncitorii. Icneau și sub gîrbaciul sau vîna de bou care îi lovea cînd le cădea un sac din spinare și-o ladă de pe umăr. PAS, L. II 255. Știm ce făceai cînd erai slujitor la curtea lui Bogdănuț-vodă. Ș-ai bătut cu gîrbaci plumbuit pe sărmani. SADOVEANU, N. P. 328. În cap mergeau, ca să deschidă drumul, dorobanții cu gîrbace și vînătorii de plai și de Olt cu lungi sănețe. ODOBESCU, S. I 73. ♦ Lovitură de gîrbaci.

gârbaciu n. biciu gros și adesea plumbuit. [Turc. KYRBAČ].

gîrbácĭ n., pl. e (turc. kyrbač, alb. bg. gŭrbač, rus. karbáč, ung. korbács, bicĭușcă, bicĭ scurt și gros, de unde și sp. carbacho, fr. cravache, cravașă; germ. karbatsche). Bicĭușcă, cravașă, maĭ ales scurtă și groasă. Lovitură de gîrbacĭ: gîrbacele luĭ Căpitan Costache. Fig. S. m. Lovitură de pumn: ĭ-a tras doĭ gîrbacĭ în ceafă. – Și hîrbacĭ (Bz.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gârbáci s. n., pl. gârbáce

gârbáci s. n., pl. gârbáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gârbáci (gârbáce), s. n. – Bici. – Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Șeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι, alb. gërbac, bg. gărbač, sb., rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (› fr. cravache), sp. corbacho (› fr. courbache), cf. Eguilaz 382. Din forma mag. provine var. corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi, Dict., 121). Este dublet al lui cravașe, s. f. (bici), din fr. cravache, cu der. cravașa, vb. (a bate cu biciul).

Intrare: gârbaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârbaci
  • gârbaciul
  • gârbaciu‑
plural
  • gârbace
  • gârbacele
genitiv-dativ singular
  • gârbaci
  • gârbaciului
plural
  • gârbace
  • gârbacelor
vocativ singular
plural
gorbaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gârbaci gorbaci

  • 1. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: gârbăcel 3 exemple
    exemple
    • Icneau sub poveri muncitorii. Icneau și sub gîrbaciul sau vîna de bou care îi lovea cînd le cădea un sac din spinare și-o ladă de pe umăr. PAS, L. II 255.
      surse: DLRLC
    • Știm ce făceai cînd erai slujitor la curtea lui Bogdănuț-vodă. Ș-ai bătut cu gîrbaci plumbuit pe sărmani. SADOVEANU, N. P. 328.
      surse: DLRLC
    • În cap mergeau, ca să deschidă drumul, dorobanții cu gîrbace și vînătorii de plai și de Olt cu lungi sănețe. ODOBESCU, S. I 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lovitură dată cu acest bici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: