14 definiții pentru gângurit (sunet) gongănit gongonit gungănit gungurat gungurit gungunit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.

GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.

gângurit sn [At: SĂM. II, 93, ap. DA / V: gun~, gongonit, gungănit, gungunit, gungurat, gun~ / Pl: ~uri / E: gânguri] 1-2 Gângurire (1-2).

GÂNGURÍT n. 1) v. A GÂNGURI. 2) Sunet caracteristic lipsit de articulație definită, produs de copiii mici. 3) Sunet caracteristic scos de porumbei sau turturele. /v. a gânguri

GÎNGURÍT s. n. Gîngurire. Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGURÍT s. 1. gângurire. (~ul copiilor mici.) 2. v. uguit.

GÎNGURIT s. 1. gîngurire. (~ copiilor mici.) 2. gîngurire, uguire, uguit. (~ porumbeilor.)

Intrare: gângurit (sunet)
gângurit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângurit
  • gânguritul
  • gânguritu‑
plural
  • gângurituri
  • gânguriturile
genitiv-dativ singular
  • gângurit
  • gânguritului
plural
  • gângurituri
  • gânguriturilor
vocativ singular
plural
gongănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongănit
  • gongănitul
  • gongănitu‑
plural
  • gongănituri
  • gongăniturile
genitiv-dativ singular
  • gongănit
  • gongănitului
plural
  • gongănituri
  • gongăniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongonit
  • gongonitul
  • gongonitu‑
plural
  • gongonituri
  • gongoniturile
genitiv-dativ singular
  • gongonit
  • gongonitului
plural
  • gongonituri
  • gongoniturilor
vocativ singular
plural
gungănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungănit
  • gungănitul
  • gungănitu‑
plural
  • gungănituri
  • gungăniturile
genitiv-dativ singular
  • gungănit
  • gungănitului
plural
  • gungănituri
  • gungăniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurat
  • gunguratul
  • gunguratu‑
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturile
genitiv-dativ singular
  • gungurat
  • gunguratului
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturilor
vocativ singular
plural
gungurit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurit
  • gunguritul
  • gunguritu‑
plural
  • gungurituri
  • gunguriturile
genitiv-dativ singular
  • gungurit
  • gunguritului
plural
  • gungurituri
  • gunguriturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunit
  • gungunitul
  • gungunitu‑
plural
  • gungunituri
  • gunguniturile
genitiv-dativ singular
  • gungunit
  • gungunitului
plural
  • gungunituri
  • gunguniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gângurit (sunet) gongănit gongonit gungănit gungurat gungurit gungunit

  • 1. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gângurire uguire uguit attach_file un exemplu
    exemple
    • Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gânguri
    surse: DEX '98 DEX '09