14 definiții pentru gângurit (sunet) gongănit gongonit gungănit gungurat gungurit gungunit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gângurit sn [At: SĂM. II, 93, ap. DA / V: gun~, gongonit, gungănit, gungunit, gungurat, gun~ / Pl: ~uri / E: gânguri] 1-2 Gângurire (1-2).

GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.

GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.

GÂNGURÍT n. 1) v. A GÂNGURI. 2) Sunet caracteristic lipsit de articulație definită, produs de copiii mici. 3) Sunet caracteristic scos de porumbei sau turturele. /v. a gânguri

GÎNGURÍT s. n. Gîngurire. Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGURÍT s. 1. gângurire. (~ul copiilor mici.) 2. v. uguit.

GÎNGURIT s. 1. gîngurire. (~ copiilor mici.) 2. gîngurire, uguire, uguit. (~ porumbeilor.)

Intrare: gângurit (sunet)
gângurit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângurit
  • gânguritul
  • gânguritu‑
plural
  • gângurituri
  • gânguriturile
genitiv-dativ singular
  • gângurit
  • gânguritului
plural
  • gângurituri
  • gânguriturilor
vocativ singular
plural
gongănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongănit
  • gongănitul
  • gongănitu‑
plural
  • gongănituri
  • gongăniturile
genitiv-dativ singular
  • gongănit
  • gongănitului
plural
  • gongănituri
  • gongăniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongonit
  • gongonitul
  • gongonitu‑
plural
  • gongonituri
  • gongoniturile
genitiv-dativ singular
  • gongonit
  • gongonitului
plural
  • gongonituri
  • gongoniturilor
vocativ singular
plural
gungănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungănit
  • gungănitul
  • gungănitu‑
plural
  • gungănituri
  • gungăniturile
genitiv-dativ singular
  • gungănit
  • gungănitului
plural
  • gungănituri
  • gungăniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurat
  • gunguratul
  • gunguratu‑
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturile
genitiv-dativ singular
  • gungurat
  • gunguratului
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturilor
vocativ singular
plural
gungurit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurit
  • gunguritul
  • gunguritu‑
plural
  • gungurituri
  • gunguriturile
genitiv-dativ singular
  • gungurit
  • gunguritului
plural
  • gungurituri
  • gunguriturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunit
  • gungunitul
  • gungunitu‑
plural
  • gungunituri
  • gunguniturile
genitiv-dativ singular
  • gungunit
  • gungunitului
plural
  • gungunituri
  • gunguniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gângurit (sunet) gongănit gongonit gungănit gungurat gungurit gungunit

  • 1. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gângurire uguire uguit un exemplu
    exemple
    • Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gânguri
    surse: DEX '98 DEX '09