20 de definiții pentru gângurire gongăneală gongănire gongonire gungănire gungunire gungurare gungurire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).

GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.

GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.

gongănea sf vz gângurire

gongănire sf vz gângurire

gungănire1 sf vz gângurire

gungunire1 sf vz gângurire

gungurare1 sf vz gângurire

gungurire1 sf vz gângurire

GUNGUNÍ vb. IV. v. gânguri.

GÎNGURÍ, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: găngurí (CREANGĂ, A. 35), gongurí (ISPIRESCU, la TDRG), gunguní (ODOBESCU, S, III 35), gungurí vb. IV, gungurá (La TDRG) vb. I.

GÎNGURÍRE, gînguriri, s. f. Faptul de a gînguri; gîngurit. – Variantă: gunguríre (CARAGIALE, S. 26) s. f.

GUNGURÍRE s. f. v. gîngurire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri

gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGURÍRE s. 1. v. gângurit. 2. v. uguit.

GONGONÍ vb. v. grunguni, gurlui.

GÎNGURIRE s. 1. gîngurit. (~ copiilor mici.) 2. gîngurit, uguire, uguit. (~ porumbelului.)

gongoni vb. v. GRUNGUNI. GURLUI.

Intrare: gângurire
gângurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângurire
  • gângurirea
plural
  • gânguriri
  • gânguririle
genitiv-dativ singular
  • gânguriri
  • gânguririi
plural
  • gânguriri
  • gânguririlor
vocativ singular
plural
gongăneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongonire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongonire
  • gongonirea
plural
  • gongoniri
  • gongonirile
genitiv-dativ singular
  • gongoniri
  • gongonirii
plural
  • gongoniri
  • gongonirilor
vocativ singular
plural
gungănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunire
  • gungunirea
plural
  • gunguniri
  • gungunirile
genitiv-dativ singular
  • gunguniri
  • gungunirii
plural
  • gunguniri
  • gungunirilor
vocativ singular
plural
gungurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurare
  • gungurarea
plural
  • gungurări
  • gungurările
genitiv-dativ singular
  • gungurări
  • gungurării
plural
  • gungurări
  • gungurărilor
vocativ singular
plural
gungurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurire
  • gungurirea
plural
  • gunguriri
  • gunguririle
genitiv-dativ singular
  • gunguriri
  • gunguririi
plural
  • gunguriri
  • gunguririlor
vocativ singular
plural

gângurire gongăneală gongănire gongonire gungănire gungunire gungurare gungurire

etimologie:

  • vezi gânguri
    surse: DEX '98 DEX '09

gânguri gângurire gângura gongăi gongăneală gongăni gongănire gongoni gungăni gungănire gănguri gunguni gungurire gunguri gonguri gungura gangura

  • 1. intranzitiv tranzitiv (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopeltivi știorlâcăi 4 exemple
    exemple
    • Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95.
      surse: DLRLC
    • (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gurlui (vb.) ugui un exemplu
    exemple
    • Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie: