gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).