7 definiții pentru gângav (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ.

GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ.

gângav[1], [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: vsl гѫгавъ] 1-2 a, smf (Persoană) bâlbâită și cu vorbire greoaie, nedeslușită Si: gângăvit2 (1-2). corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

gângav a. și m. care vorbește îngăimat, mai ales pe nas: preoți bătrâni ca iarna cu gângavele glasuri EM. [Slav. GÕGNAVŬ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve

gângav adj. m., s. m., pl. gângavi; f. sg. gângavă, pl. gângave


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÎNGAV adj., s. bîlbîit, gîngăvit, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) tîntav. (Un om ~.)

Intrare: gângav (s.m.)
  • pronunție: gângav, gângav
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângav
  • gângavul
  • gângavu‑
plural
  • gângavi
  • gângavii
genitiv-dativ singular
  • gângav
  • gângavului
plural
  • gângavi
  • gângavilor
vocativ singular
  • gângavule
  • gângave
plural
  • gângavilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gângav, -ă gângavă

  • 1. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele.
    exemple
    • Bedros făcea cît mai mare economie de vorbe, ca să nu se vadă că e gîngav. DUMITRIU, N. 259.
      surse: DLRLC
    • Se aude și studentul gîngav, recitînd paragrafe. C. PETRESCU, C. V. 216.
      surse: DLRLC
    • O legăna c-un glas gîngav de tulburare. SADOVEANU, O. VII 47.
      surse: DLRLC
    • Preoți bătrîni ca iarna cu gîngavele glasuri, O duc cîntînd prin tainiți și pe sub negre bolți. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vorbește gîngav Miliarezi. STANCU, D. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: