7 definiții pentru gângăvit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gângăvit1 sn [At: DA / V: it1 / Pl: ~uri / E: gângăvi] (Rar) 1-3 Gângăveală (1-3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGĂVÍT adj., s. v. bâlbâit.

GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) țîntav. (Un om ~.)

GÎNGĂVIT s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gîngăveală, gîngăvire. (~ cuiva, în vorbire.)

Intrare: gângăvit (s.n.)
gângăvit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitul
  • gângăvitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gângăvit (s.n.)