5 definiții pentru gâlgâit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.

GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.

GÎLGÎÍ, pers. 3 gî́lgîie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide) A se scurge cu zgomot printr-o deschizătură. Apa... gîlgîia afară din ghizdul fîntînii, printre pietricele. CARAGIALE, P. 52. Cînd îl croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gîtului... sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind. CREANGĂ, P. 226. Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gîlgîind. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ A curge producînd zgomote caracteristice cînd se izbește de obstacole. V. clipoci. Zvîcnesc din scoarța udă muguri noi, în sus la munte gîlgîie izvoare. DEȘLIU, N. 84. Apa gîlgîia și clipocea pe lîngă ea. DUMITRIU, N. 289. Apele gîlgîiau în liniște și niște păsări cîntau prin arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. ◊ Fig. Gîlgîie plînsul în mine cu hohote nestăpînite. SAHIA, N. 121. Un bubuit de tun din bateriile romîne păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gîlgîia focul de pe toate movilele dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 260. ♦ Tranz. (Rar) A vărsa, a scoate. Vasele, gîlgîind pe coșuri nori negri de fum, își măreau viteza întrecîndu-se în goană ca să atingă mai repede limanul așteptat. BART, E. 117. 2. Tranz. (Regional) A bea cu înghițituri mari (producînd zgomot), a da de dușcă. Miai le gîlgîi pe amîndouă [sticlele] pînă la fund. PREDA, Î. 86. Băieții... gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă. MACEDONSKI, O. III 50. – Prez. ind. pers. 3 și: gîlgîiește (REBREANU, R. II 85, ODOBESCU, S. III 94).

A GÂLGÂÍ pers. 3 gâlgâie 1. intranz. (despre lichide) A curge producând un zgomot caracteristic; a face „gâl-gâl”; a bolborosi. 2. tranz. reg. (băuturi) A sorbi cu înghițituri mari și zgomotoase. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gîlgîi (ind. prez. 3 sg. și pl. gîlgîie)

Intrare: gâlgâit (part.)
gâlgâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitul
  • gâlgâitu‑
  • gâlgâi
  • gâlgâita
plural
  • gâlgâiți
  • gâlgâiții
  • gâlgâite
  • gâlgâitele
genitiv-dativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitului
  • gâlgâite
  • gâlgâitei
plural
  • gâlgâiți
  • gâlgâiților
  • gâlgâite
  • gâlgâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlgâi gălgăi gâlgăi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre lichide) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bolborosi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apa... gîlgîia afară din ghizdul fîntînii, printre pietricele. CARAGIALE, P. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd îl croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gîtului... sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind. CREANGĂ, P. 226.
      surse: DLRLC
    • Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gîlgîind. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A curge provocând un zgomot ritmic.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Zvîcnesc din scoarța udă muguri noi, în sus la munte gîlgîie izvoare. DEȘLIU, N. 84.
        surse: DLRLC
      • Apa gîlgîia și clipocea pe lîngă ea. DUMITRIU, N. 289.
        surse: DLRLC
      • Apele gîlgîiau în liniște și niște păsări cîntau prin arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70.
        surse: DLRLC
      • figurat Gîlgîie plînsul în mine cu hohote nestăpînite. SAHIA, N. 121.
        surse: DLRLC
      • figurat Un bubuit de tun din bateriile romîne păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gîlgîia focul de pe toate movilele dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 260.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Vasele, gîlgîind pe coșuri nori negri de fum, își măreau viteza întrecîndu-se în goană ca să atingă mai repede limanul așteptat. BART, E. 117.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv regional A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Miai le gîlgîi pe amîndouă [sticlele] pînă la fund. PREDA, Î. 86.
      surse: DLRLC
    • Băieții... gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă. MACEDONSKI, O. III 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâl-g[âl] + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09