9 definiții pentru gâlcevitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâlcevitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 141/2 / V: (înv) ~civ~ / Pl: ~i, ~oare[1] / E: gâlcevi + -tor] (Pop) 1-2 a, smf Certăreț (1-2). 3 a (Uneori d. lucruri sau caracteristici) Care provoacă învrăjbire. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor.

GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor.

gâlcevitor a. și m. care caută gâlceavă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre

gâlcevitór adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; f. sg. și pl. gâlcevitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLCEVITÓR adj., s. v. cârcotaș, șicanator.

GÂLCEVITÓR adj., s. v. certăreț.

gîlcevitor adj., s. v. CÎRCOTAȘ. ȘICANATOR.

GÎLCEVITOR adj., s. arțăgos, certăreț, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros.

Intrare: gâlcevitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorul
  • gâlcevitoru‑
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorii
genitiv-dativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorului
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorilor
vocativ singular
  • gâlcevitorule
  • gâlcevitore
plural
  • gâlcevitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlcevitor, -oare gâlcevitoare gâlcevitor (2) gâlcivitor

etimologie:

  • Gâlcevi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09