18 definiții pentru gâlceavă gănceavă gânceavă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâlcea sf [At: COD. VOR. 9 / V: (îvt) gânc~, gănc~ / Pl: ~evi, (rar) ~evuri / E: bg галчава] 1 (Îvt) Larmă de nemulțumire Si: (rar) gâlcevire (1). 2 Ceartă între două sau mai multe persoane manifestată prin vorbă multă, discuții aprinse Si: (rar) gâlcevire (2), (pop) sfadă, ciorovăială, cioandră, price, (înv) voroavă. 3 (Bot; reg) Surguci (Consolida ajacis). 4 (Bot; reg) Nemțișori-de-câmp (Consolida regalis).

GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.

GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.

GÂLCEÁVĂ ~évi f. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă. [G.-D. gâlcevii] /<bulg. gălțava

gâlceavă f. ceartă sgomotoasă. [Cf. slav. GLUČANIĬ, sgomot].

găncea sf vz gâlceavă

gâncea sf vz gâlceavă

GÎLCEÁVĂ, (rar) gîlcevi, s. f. Discuție aprinsă, ceartă în gura mare; ciorovăială. Se lua serios la gîlceavă cu mama. PAS, Z. I 130. Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gîlceavă. DELAVRANCEA, la TDRG. E... o nebunie a căuta sfezile și gîlcevile. NEGRUZZI, S. I 212. ◊ (Metaforic) Vrăbiile, cari se deșteptaseră de mult în plopi și pe sub streșini, nu începuseră totuși gîlceava lor matinală, obișnuită, asurzitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 55. – Pl. și: gîlceve (RUSSO, S. 140).

gîlceávă f., pl. evĭ și (Let. 2, 78) eve (bg. gŭlčava, d. gŭlč, gălăgie, vsl. gŭlkŭ, gălăgie. D. rom. vine ung. gercsáva, gîlceavă). Ceartă (sfadă), zgomotoasă. – Vechĭ și gînceavă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi

gâlceávă s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, nemțișor, scandal, surguci, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

GÎLCEÁVĂ s. v. neînțelegere.

GÎLCEA s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, vrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

gîlcea s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. NEMȚIȘOR. SCANDAL. SURGUCI. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîlceávă (gîlcévi), s. f.1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).

Intrare: gâlceavă
gâlceavă substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcea
  • gâlceava
plural
  • gâlcevi
  • gâlcevile
genitiv-dativ singular
  • gâlcevi
  • gâlcevii
plural
  • gâlcevi
  • gâlcevilor
vocativ singular
plural
gănceavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gânceavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gâlceavă gănceavă gânceavă

  • 1. popular Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceartă ciorovăială sfadă 4 exemple
    exemple
    • Se lua serios la gîlceavă cu mama. PAS, Z. I 130.
      surse: DLRLC
    • Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gîlceavă. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • E... o nebunie a căuta sfezile și gîlcevile. NEGRUZZI, S. I 212.
      surse: DLRLC
    • metaforic Vrăbiile, cari se deșteptaseră de mult în plopi și pe sub streșini, nu începuseră totuși gîlceava lor matinală, obișnuită, asurzitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 55.
      surse: DLRLC

etimologie: