FĂȚĂRIE, fățării, s. f. (Învechit, rar) Fățărnicie, prefăcătorie, ipocrizie. Tu socoți că eu am învățat la dichiul Ghenadie toate fățăriile călugărești, cum le-ai învățat tu. HOGAȘ, DR. II 10. Politica devine diplomație, fățărie, ipocrizie ce ia toate culorile. GHICA, A. 693. Un om preste toți mai înțălept, Neviclean și făr’de fățărie. Cel mai bun la suflet și mai drept. BUDAI-DELEANU, Ț. 351.