7 definiții pentru fălțuitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLȚUITOR, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.

fălțuitor, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fălțui + -(i)tor] 1-4 smf Persoană calificată în operațiile de fălțuire (1-4). 5 sf Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuiesc colile la legătorie. 6 sn Rindea cu care se fălțuiesc (2) scândurile. 7 sn Cuțit pentru fălțuire (1) manuală.

FĂLȚUITOR, -OARE, fălțuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.

FĂLȚUITOR 2, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fălțuiește. – Pronunțat: -țu-i-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fălțuitoare (desp. -țu-i-) s. f., g.-d. art. fălțuitoarei; pl. fălțuitoare

fălțuitoare (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fălțuitoarei; pl. fălțuitoare

fălțuitoare s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fălțuitoarei; pl. fălțuitoare

Intrare: fălțuitoare
  • silabație: făl-țu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălțuitoare
  • fălțuitoarea
plural
  • fălțuitoare
  • fălțuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fălțuitoare
  • fălțuitoarei
plural
  • fălțuitoare
  • fălțuitoarelor
vocativ singular
  • fălțuitoare
  • fălțuitoareo
plural
  • fălțuitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fălțuitor, fălțuitorisubstantiv masculin
fălțuitoare, fălțuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fălțui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.