7 definiții pentru fălțuitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂLȚUITOR, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.
fălțuitor, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fălțui + -(i)tor] 1-4 smf Persoană calificată în operațiile de fălțuire (1-4). 5 sf Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuiesc colile la legătorie. 6 sn Rindea cu care se fălțuiesc (2) scândurile. 7 sn Cuțit pentru fălțuire (1) manuală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂLȚUITOR, -OARE, fălțuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
FĂLȚUITOR 2, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fălțuiește. – Pronunțat: -țu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fălțuitoare (desp. -țu-i-) s. f., g.-d. art. fălțuitoarei; pl. fălțuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fălțuitoare (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fălțuitoarei; pl. fălțuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fălțuitoare s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fălțuitoarei; pl. fălțuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: făl-țu-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fălțuitor, fălțuitorisubstantiv masculin fălțuitoare, fălțuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Fălțui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09